Forum «Flori-si-Plante.ro»
Discutii utile despre flori si plante
 
Acum este 28 Mar 2024 20:05




Scrie un subiect nou Răspunde la subiect  [ 56 mesaje ]  Du-te la pagina Anterior  1, 2, 3, 4
Autor Mesaj
 Subiectul mesajului:
MesajScris: 06 Aug 2008 11:50 
Neconectat
Avatar utilizator

Membru din: 23 Iul 2008 11:54
Mesaje: 328
Multumesc admin , :Multumesc: Stiu ca un banut pus sub un ghiveci nu are cum sa-mi aduca mai multi bani decat castig , dar toate aceste lucruri au un farmec exotic. In ultima perioada ma intereseaza civilizatia orientala , poate tocmai pentru ca este atat de diferita .
Si noi avem ritualurile noastre din strabuni dar nu sunt mediatizate cum este feng shui-ul .


Sus
 Profil  
 
 Subiectul mesajului:
MesajScris: 06 Aug 2008 13:26 
Neconectat
Site Admin
Avatar utilizator

Membru din: 01 Ian 1970 03:00
Mesaje: 6726
Localitate: Bucuresti
doina scrie:
Multumesc admin , :Multumesc: Stiu ca un banut pus sub un ghiveci nu are cum sa-mi aduca mai multi bani decat castig , dar toate aceste lucruri au un farmec exotic. .


:OK: Exact Doina, iar dorinta de a cunoaste cat mai multe nu poate decat sa ne imbogateasca daca nu material, spiritual DA, in mod sigur .

_________________
www.flori-si-plante.ro


Ultima oară modificat de administrator pe 29 Aug 2009 07:45, modificat 1 dată în total.

Sus
 Profil  
 
 Subiectul mesajului:
MesajScris: 11 Feb 2009 23:34 
Neconectat

Membru din: 10 Feb 2009 00:04
Mesaje: 327
Localitate: Bucuresti
ma scuzati, sunt cam nou pe aici, dar desi au trecut aproape 7 luni de cand a fost discutia precedenta pe topic, as vrea sa subliniez un singur aspect, fata de cele spuse mai devreme in legatura cu bonsai-i: nu au nici o legatura cu feng-shui. Feng-shui urmareste o armonizare cu scopuri benefice a energiilor; bonsai-i in tarile de unde au plecat in lume, inseamna o urare de viata lunga. Mitul ca aduc noroc s-a imprastiat in cultura euro-americana din cauza asemanarii lingvistice cu bansaii(ceva ce s-ar traduce in romana cu "la multi ani" sau celebra urarare "sa traiesti 1000 de ani") si a obiceiului japonez ca la inceperea unui nou an, la casatorie sau la nasterea unui copil sa se faca un bonsai cadou, considerandu-se ca o urare de viata lunga(avand in vedere ca bonsai-i traiesc in ghivecelele lor mai mult decat specia din care sunt facuti, in climatul ei natural).

_________________
Presedinte al Asociatiei RO-BONSAI


Sus
 Profil  
 
 Subiectul mesajului:
MesajScris: 12 Feb 2009 00:40 
Neconectat
Avatar utilizator

Membru din: 07 Sep 2007 20:36
Mesaje: 1692
Localitate: Bucuresti
:hi: Bine ai venit Lucian, ma bucur pentru precizarile interesante
pe care le-ai facut in legatura cu bonsaii :Multumesc:
Banuiesc ca-ti plac bonsaii....am vazut ca si la semnatura ai pus un citat despre ei ! :floare:

_________________
http://s151.photobucket.com/albums/s150/episcia/


Sus
 Profil  
 
 Subiectul mesajului:
MesajScris: 12 Feb 2009 08:17 
Neconectat

Membru din: 10 Feb 2009 00:04
Mesaje: 327
Localitate: Bucuresti
da, imi plac. M-au "prins" de vreo 20 de ani si de atunci tot studiez si modelez la ei .... Sper sa nu fiu singrul de pe aici cu asemenea pasiune! :)

Revenind la subiect, sa nu uitam ca din cele mai vechi timpuri, chinezii au conceptualizat universal ca un bulgare cu doi poli cosmici de energie, Yang(pozitiv) si Yin(negative). Cele doua concepte sunt interdependente; tagaduindu-se si negandu-se unul pe altul. Yin si Yang se genereaza si sustin reciproc, cheia atingerii intelepciunii constand in gasirea modalitatii de a le tine in echilibru pe cele doua.
Yang si Yin asociate, printre alte elemente, cerul si pamantul, masculinul si femininul, lumina si intunericul, solidul si lichidul, tare si moale. Muntele si apa simbolizeaza idealul cuplu yang-yin in cultura chineza. Acestia sunt polii principali care constituie o entitate, contraste unite in formarea perfectiunii.
Considerand muntii si apa ca esentiala manifestare a naturii, aristii chinezi au produs o declaratie filosofica generalizata. Ei au tradus profunda atingere a adevarului in imagini vizuale, prin penjing(considerati ca cea mai complexa forma de manifestare materiala a conceptiilor filosofice daoiste si budiste in acest sens), penjingul fiind un fel de stramos al bonsailor de azi(insa mai complex si in tehnici si in concepte de exprimare decat bonsai-i, cuprinzand in cadrul aceluiasi concept nu numai pomisorii ci si peisaje;japonezii acestor mini-peisaje le spun saikei) , bonsai-i fiind mediatizati in lume de Japonezi… De fapt caracterele care desemneaza acesti "pomi in ghiveci" din japoneza si chineza sunt identice, numai ca in chineza se citesc penjing, iar in japoneza bonsai..
O vreme indelungata practicarea artei penjing/bonsai a avut puternice conotatii religioase, cuprinzand atat saikei-ul cat si suiseki(arta pietrelor vii) - arhicunoscuta de cultura euro-americana prin gradinile de piatra de tip Zen, si celebrele gradini japoneze...

_________________
Presedinte al Asociatiei RO-BONSAI


Ultima oară modificat de rusu lucian radu pe 12 Feb 2009 10:11, modificat 1 dată în total.

Sus
 Profil  
 
 Subiectul mesajului:
MesajScris: 12 Feb 2009 10:10 
Neconectat

Membru din: 10 Feb 2009 14:06
Mesaje: 90
Esti preocupat doar de bonsai sau ai si o gradina asiatica?

_________________
www.cutiacumargele.weblog.ro


Sus
 Profil  
 
 Subiectul mesajului:
MesajScris: 12 Feb 2009 10:13 
Neconectat

Membru din: 10 Feb 2009 00:04
Mesaje: 327
Localitate: Bucuresti
am multe platforme, sau mini-peisaje sau penjing-uri sau saikei-uri, asa ca nu mai am unde face si o gradina japoneza, insa am realizat asa ceva pentru cativa prieteni care proaspat si-au amenajat spatiul verde din fata caselor(ca sa nu le spun vile :lol: )

_________________
Presedinte al Asociatiei RO-BONSAI


Sus
 Profil  
 
 Subiectul mesajului:
MesajScris: 12 Feb 2009 10:56 
Neconectat

Membru din: 10 Feb 2009 14:06
Mesaje: 90
Vrem poze. :)

_________________
www.cutiacumargele.weblog.ro


Sus
 Profil  
 
 Subiectul mesajului:
MesajScris: 12 Feb 2009 23:10 
Neconectat
Avatar utilizator

Membru din: 07 Sep 2007 20:36
Mesaje: 1692
Localitate: Bucuresti
rusu lucian radu scrie:
da, imi plac. M-au "prins" de vreo 20 de ani si de atunci tot studiez si modelez la ei .... Sper sa nu fiu singrul de pe aici cu asemenea pasiune! :)


Ohooo... de 20 de ani, pai atunci inseamna ca ai acumulat multa experienta si avem ce invata de la tine :lol:

_________________
http://s151.photobucket.com/albums/s150/episcia/


Sus
 Profil  
 
 Subiectul mesajului:
MesajScris: 12 Feb 2009 23:13 
Neconectat

Membru din: 10 Feb 2009 00:04
Mesaje: 327
Localitate: Bucuresti
nu e vorba de a invata, caci e greu sa poti spune ca stapanesti arta asta bonsai, dar poate de a ne impartasi unii altora cunsotintele dobandite ...

_________________
Presedinte al Asociatiei RO-BONSAI


Sus
 Profil  
 
 Subiectul mesajului:
MesajScris: 27 Mar 2009 12:41 
Neconectat

Membru din: 10 Feb 2009 00:04
Mesaje: 327
Localitate: Bucuresti
Am crezut de cuviinta sa scriu cele ce urmeaza dupa ce am citit un articol depsre feng shui(repetandu-ma poate pe alocuri...), avand ca subiect plantele si bonsai-i ce ar putea sau nu fi utilizate/utilizati.

Conform wikipedia "Feng shui =literalmente "vantul si apa", este un ansamblu de principii de geomantie, care afirma ca formele si mediul ambiant pot influenta principiul qi (氣气, pinyin : qi = suflu). Scopul este realizarea armoniei locurilor in care oamenii traiesc, prin analiza fluxurilor de energie din mediul inconjurator (Qi). Bazandu-se pe teoria celor 5 elemente ( Pamant, Metal, Apa, Lemn, Foc ) si pe principiile Yin si Yang expertul feng-shui incarca si reechilibreze fortele care se manifesta local pentru a ameliora sanatatea, prosperitatea si comportamentul persoanelor.
Un qi pozitiv aduce noroc, un qi negativ aduce nenorocire. Cele patru centre de interes majore din feng shui sunt : bogatia, fericirea, longevitatea si copii sanatosi.
Primele vestigii atestand utilizarea feng shui dateaza din secolul al III-lea d.Chr.
Simbolistica sugereaza ca aerul si apa sunt cei doi curenti de energie indispensabili vietii pe Pamant."

Faptul ca diversi asa-zisi cunoscatori simt nevoia sa se afirme scriind articole si asa-zise studii ad burticus dupa principiul ca putina lume stie si multi citesc, nu fac decat sa aduca un mare deserviciu atat cititoilor cat si acestei stiinte in sine, deformand-o si denaturand-o conform unor perceptii personale bazate pe informatii din auzite sau citite, dar neaprofundate( a se vedea feng shui.ro :"Ofera remedii pentru probleme sentimentale, profesionale, financiare, de sanatate" ca pe vremuri ghicitul tigancii sau cartile ei..........., bun la toate si la nimic; mai trebuia sa spuna ca scade si impozitele....).

Pentru a putea intelege acest aspect, eu zic ca este necesar a percepe intai modul de gandire al celor ce au initiat feng-shui-ul. Fara a percepe modul de gandire al acestora si simbolurile vorbirii lor(intelesurile cuvintelor acestora, conceptele oglindite in cuvinte), este greu a initia si a dezvolta ceva de calitate, riscand cu mari sanse de reusita sa ne situam in zona kitch-ului informational(din pacate atat de raspandit la noi).
Fara doar si poate, plantele vii, care sunt de fapt surse de viata (pentru ceea ce le inconjoara- sursa de oxigen- si ele insele ca entitate biologica), emana energii. Unele mai puternice si altele mai slabe, unele poate mai bune si altele mai putin bune pentru fiintele din jurul lor si implicit oamenii. A afirma ca o planta este benefica si alta nu este benefica vecinatatii omului, pe baza energiilor ce le degaja si nu a proprietatilor chimice a substantelor emanate etc., este dupa parerea mea o afirmatie hazardata.
De ex. in asa zisul feng-shui romanesc, am auzit si am vazut si in scris afirmatii precum cele ca plantele cu tepi nu sunt bune in feng shui.
FALS! Feng-shui-ul vizeaza bagajul si capacitate de emitere a undelor bio-energetice a organismelor, mineralelor si a imaginilor. In tarile asiatice, se pozitioneaza plante cu tepi la intrarea in spatiile intinse de tip proprietati si nu cladiri, intrucat acestea de obicei sunt plante care se dezvolta bine afara si se credea ca invocau gardienii portilor, ce se foloseau in vechime ca statui, impotriva spiritelor rele ce ar fi dorit sa invadeze acea proprietate, distorsionand armonia spirituala si automat cea energetica din acel loc.
Sa nu uitam ca din cele mai vechi timpuri, chinezii au conceptualizat universal ca un bulgare cu doi poli cosmici de energie, Yang(pozitiv) si Yin(negative). Cele doua concepte sunt interdependente; tagaduindu-se si negandu-se unul pe altul. Yin si Yang se genereaza si sustin reciproc, cheia atingerii intelepciunii constand in gasirea modalitatii de a le tine in echilibru pe cele doua.
Yang si Yin asociate, printre alte elemente, cerul si pamantul, masculinul si femininul, lumina si intunericul, solidul si lichidul, tare si moale. .
Nu se poate lasa unul sau altul din aceste elemente sa primeze, caci in acel moment s-ar crea haosul, adica conflictul energetic creat ar genera alte conflicte care nu s-ar mai putea armoniza. In stare naturala, cele doua concepte tind la a se depasi unul pe altul, natura putand prin puterea ei creatoare sa mentina un asemneea echilibru.
Vietatile, in mod constient sau nu, creaza premise ale dezechilibrarii energetice prin gandirea si actiunile lor. Educarea psihicului si actiunile unui psihic rafinat astfel, poate duce la pastrarea sau eventual recrearea echilibrului.
Ca atare, in artele florale sau/si horticole asiatice, piesa superioara a artei a fost ocupata de calitatea de a transmite viata, de a evoca inerentul spirit al naturii. In urmarirea acestui tel, artistii au concentrat esentialul, au parasit toate detaliile superflue, eliminand orice poate distrage atentia privitorului. Au evidentiat faptul ca plantele evoca viata si spiritul naturii, fiind considerate sursa de viata si de energie.
O profunda credinta in puterile naturii de a innobila si hrani spiritul si purifica sufletul a fost impartasita de doua mari filozofii originare din China, confucianismul si daoismul. De altfel, Confucius (nascut 551 dupa Christos) a fost cel mai concentrat asupra ordinii sociale si guvernamentale mai mult decat de metafizica, integritatea morala si continua perfectionare a omului prin invatare, concepte pietre de temelie ale idealurilor lui despre familie si stat. Confucius a spus ca “intelepciunea gaseste placere in rauri si lacuri, virtuozitatea in munti”. Armonia este accesibila daca energia fiecarui individ este atinsa de energia cosmosului intreg. Intalnirea intima cu fenomenele naturale sunt calea calauzitoare catre acest tel. Transa induce o stare relaxata in care lucrarea universului poate fi inteleasa. In starea de inaltare spirituala realizata, omul are abilitatea de a ajusta ritmul pulsului lui cu cel al cosmosului si eventual de a contribui la aceasta armonizare.
Folosirea de imagini, desene, nuante de culori, statui , pietre, lemn, sunete, plante etc. in feng-shui tocmai aceasta vizeaza: prin energiile pe care acestea le initiaza, absorb, transforma si emana, se tinde sa se creeze o parte din armonia universului energetic ce ne inconjoara si in felul acesta sa intram in contact si sa asimilam aceste energii.
Asamblurile de plante vizate in aceste arte vizuale urmaresc pe langa crearea unei imagini studiate dupa opinia mea la un inalt nivel estetic, si uniformizarea energiilor emanate in mod natural de plante, pentru a se crea armonia. O armonie nu se poate transmite daca ea nu a fost creata. Imaginea unui ceva, nu poate transmite o idée de bine si armonie daca ea este dezechilibrata si dezarmonizata. De aceea si plantele utilizate sunt alese avandu-se in considerare aceste capacitati de emitere si absorbtie a energiilor.
Nu plantele din jurul nostru sunt rele sau bune ci locul unde sunt plasate poate sa le faca benefice sau nu vecinatatii noastre. De ex. o planta care are o mare capacitate de a degaja energii pozitive, asezata intr-un loc unde se emana o energie negativa, in cele din urma va ajunge sa uniformizeze si armonizeze cele doua energii.
Aceste reguli nu au in vedere atat de mult aspectul pur estetic(arata bine acolo, da bine acolo…) cat intregul asamblu vizual si nevizual al calitatii plantelor. In locurile unde s-au creat conceptele feng-shui sau chi(qi), exista camere sau colturi in incinta locuintelor(in japoneza li se spune tokonoma) , unde plantele sunt tinute peste an si ingrijite, modelate etc., de acolo fiind scoase la diferite evenimente sociale sau simbolice pentru locuitorii acestor case, nu pentru ca ar face rau in restul anului ci pentru ca s-ar strica echilibrul energetic al acestora si puterea lor de armonizare.... Ce vreau sa spun: prin contactul zilnic cu membrii familiei ce locuieste acolo, cu starile emotive ale acestora, plantele s-ar dezechilibra, ele fiind din start armonice in structura lor energetica. Scoase din acel loc, si aduse in contact permanent cu persoanele, pe durata evenimentelor, acestea imprastie energia lor uniformizatoare si sa-i zic echilibratoare a energiilor incojuratoare. Reintroduse in spatiul lor, aceste plante au timp sa se refaca si din punct de vedere energetic, lucru care se reverbereaza in perceptia noastra primara(cea vizuala in acest caz) printr-un bun aspect exeterior….. Maestrii florari sau bonsai, sau gradinari in lumea asiatica nu se apropie de florile lor in stare de nervozitate de ex. Inainte sa se apropie de plantele lor, efectueaza un exercitiu de armonizare a lor cu ceea ce-i inconjoara, adresandu-se plantelor cu termeni de genul “venerabile”, “maestre” etc. Aceasta adresarea a lor catre plante cu acesti termeni de suprem respect, isi are radacinile in cedinta reincarnarii omului in diverse ipostaze, inclusiv in plante. Cand un asemenea maestru vrea sa efectueze o lucrare la o planta( o replantare, o altoire, o modelare, o mutare dintr-un loc in altul etc.) acestia se adreseaza ca unui om, cerandu-si scuze ca deranjeaza planta, tocmai din cauza acestei credinte a reincarnarii: ei se adreseaza sufletului plantei si nu plantei in sine… De aici si mitul acela creat de oamenii care au vazut acest lucru si nu au inteles nimic din el, ca este nevoie sa vorbesti cu plantele…… Planta nu are nevoie de vorbe, caci ea fiind o energie, ca si noi, poate comunica la nivel empatic si telepatic. S-a dovedit stiintific acest lucru ca simpla gandire de ex. de a rupe o ramura unei plante, alerteaza acea planta…. Deci plantele nu au nevoie de vorbe. De vorbe avem noi nevoie, pentru ca prin sunetul si sensul dat cuvantului rostit sa ne creem o anumita stare de spirit, la care planta s-a raportat inca din momentul initierii in noi a gandirii acelui cuvant rostit……
Bogatia de forme care o au plantele, tocmai acest lucru face: uniformizeaza pentru privitor senzatiile pe care in mod incostient le percepe asupra detaliilor plantei, aceste senzatii fiind generatoare de energii pozitive sau nu, prin urmare uniformizand si armonizand aceste energii. Faptul ca planta are tepi sau nu ori mai stiu eu ce, este mai putin important, esentiala fiind amprenta energetica a acesteia….
Acum stiti ca eu sunt pasionat de penjing-ul si bonsai-I chinezesti. In China la nivelul oricarei forme de invatamant, indiferent de profil, exista conceptul energetic, oamenii invatand de mici aceste reguli de pastrare in oarecare armonie a sinelui cu ceea ce ii inconjoara.
Am intalnit conceptul eronat ca bonsai-i nu sunt plante indicate in feng shui. Este ca si cand am afirma ca mancand nu trece foamea.
Bonsai-I in culturile asiatice sunt vazuti ca supremul perceptibil al armonizarii naturii cu vointa constienta si neconstienta umana si a energiilor rezultate din aceasta. Bonsai- inconjoara la ei acasa mai ales templele , caci acolo spiritualul si armonia energetica se considera ca este in forma cea mai inalta.... Se argumenta in afirmatia ca acesti pomisori nu fac bine in conceptul feng-shui (din pacate romanesc diletant…..) ca bonsai-I sunt niste energii incatusate prin activitatea ingrijitorului lor de a-i forma…..
Bonsai-i rezultat al preluarii de japonezi a penjing-ului de la chinezi, au la baza conceptul Zen cel mai cunoscut pentru noi europenii prin lumea japoneza, insa ceea ce cei mai putini de aici stiu, este ca zen-ul japonez este de fapt dao-ul chinez, adica filosofia armoniei supreme… La o prima vederea bonsaii sunt jocul gandirii umane! Ei astfel priviti sunt intr-adevar doar 3 parti principale: 1) o provocare horticola care este dictata de catre pom, 2) o tehnica de initiere, si 3) crearea unui design cu o tema indelungata.
Pentru a intelge ce vreau sa spun, pun un mare citat dintr-o lucrare in domeniu, care mi se pare ca exprima cel mai bine ceea ce vreau sa exprim:
“traditional, penjing-ul era una din cele cateva arte practicate de eruditii din China. Am vazut ca esentialul esteticii si teoriile artei erau aplicate de catre toti eruditii in arta si ca penjing-ul, la acea data, a fost agreat ca o particularitate in stransa legatura cu pictura. Mai mult, am realizat ca in arta chineza, inclusiv penjing, redarea formei perfecte sau expresia de frumusete nu au constituit obiectivele finale. Multe dintre estetici si multe dintre teoriile si principiile in arta au fost adanc transpuse in consideratii folozofice. In prezent, intrebarile noastre pentru o mai buna intelegere a penjing-ului ne conduc catre o explorare a cosmologiei chineze. Am sa incep cu o retrospectie si apoi o intelegere a conceptelor de baza care sunt in stransa legatura cu creatia penjing.

China traditionala a fost ghidata de doua filozofii majore, confucianismul si daoismul (Taoism). Amandoua au impartit in oarecare masura un teren comun, anume o credinta in puterea vindecatoare a naturii si fundamentul de bunatate al umanitatii. Amandoua au promovat cultivarea sinelui. Altfel spus, ele erau esential incongruente. Concentrandu-se pe societate si stat, Confucius a subliniat (reafirmat) ordinea si armonia; se astepta de la indivizi sa subordoneze nevoile personale marelui bine al comunitatii si tarii. Principala teorie in daosim era ca omul sa traiasca in armonie cu natura prin acordarea miscarilor lui cu ritmul universului. Aderentele lui sa evite conventiile si incuraja investigatiile individuale, chiar excentricitatea.
Ceea ce a despartit postulatele lor contradictorii, aceste doua sisteme formate de ganditorii culturii chineze, a fost buna valoarea a notarii. Fundamentele lor de intelegere a capacitatii traditiei chineze de a accepta inconsecventa si coexistenta credintelor contrare. Pentru dezvoltarea artei, a creat un mediu sanatos si dinamic.

Peste timp, daoismul a evoluat in cateva subcurente. Cateva s-au devotat intrebarii despre imortalitate si au degenerat in ritualuri formale, cercetari in alchimie, magie si superstitie. Scopul acestui articol este Daoimul Contemplativ, teoria filozofica care a reiesit din scrierile lui Laozi (Lao-Tyu) si Zhuangzi (Chuang-Tzu) si altii in secolele 6-4 inainte de Cristos. Aceste explorari filozofice merita atentia noastra deoarece ele reflecta predominanta in arta chineza si a estului indepartat al Asiei.

Literar, Dao inseamna Calea. Putem sa ne gandim la el ca la un principiu divin dar nu ca la Dumnezeul nostru. Nu este o istorie (poveste) a creatiei, nu este o credinta intr-o inteligenta superioara care a pus lumea in ordine. Dao cuprinde totul, si nimeni si nimic nu poate devia de la el. Este mai misterios si infinit mai mare decat noi, eludand intelegerea intelectuala.

Dao functioneaza spontan intr-o maniera organica. Extinzand dincolo de nucleu, se divide in parti mici si foarte mici, intotdeauna miscatoare, intr-o permanenta schimbare. In unele sensuri, cresterea ei organica a asemanat modele (sabloane) ca pom structurat delicat cu ramuri mici si mai mici iesind din crengi largi. Fina ramificatie am obtinut-o si am urmarit-o cand am stilizat un artar sau ulm, ramificatie ce poate exemplifica notiunea daoista despre crestere.
.
Natura se vede ca un microcosmos al largului univers, urmand aceleasi principii organice. In consecinta, daoismul se uita la natura ca un profesor – un loc unde invatarea poate lua locul din osmoza. Prin scufundarea noastra in lumea naturii si observand minunile si transformarile ciclice din jurul nostru, o intelegere instinctiva a lucrurilor misterioase ale cosmosului si, prin extensie la noi insine, pot fi atinse. Aceasta stransa comuniune cu natura este considerata esentiala deoarece daosimul sfideaza intelegerea rationala si poate fi doar intuita, nu inteleasa formal.

Metafora majora in Daoism este curgerea apei. Pentru a trai intelept, avem nevoie sa fim siguri ca nu mergem inapoi la parau ci ca inaintam spre ocean. Literatura daoista previne ce este o dorinta innascuta a intelectului nostru, sa strangem si sa tinem lucrurile care pot fi intelese si manipulate. Ca rezultat, ni s-a spus, ca noi adesea nu vedem padurea de pomi. Traind o viata contemplativa, putem cuceri constiinta ritmului nostru innascut si armoniza cu pulsul daoismului.

Daoismul, sustine ca totul vine din natura. Totul traieste si este conectat la experienta lumii. O piatra nu este intotodeauna doar o minerala fara viata ci o forma de energie inmagazinata, conservata. Un pom este o manifestare maiestuoasa a transformarii ciclice, un munte o masiva concentrare a fortei vitale. Asadar, nu este o coincidenta ca in penjing, ca si in poezie, pictura si arta gradinaritului, artistii chinezi au celebrat si recreat scenele din natura cu munti si apa, pomi si pietre. Ca de exemplu, in China, cele doua caractere de munte si apa, shan shui, se impletesc (armonizeaza) pt a forma lumea intr-un peisaj. Muntii si apele au fost vazute ca ingredientele de chintesenta in idealizarea scenelor din natura. De peste 15 sute de ani, artistii chinezi au facut precizarea metafizica a muncii lor. Traditional, arta este asteptata sa reprezinte si sa comunice principiile Dao.

In legatura cu Zen, unii pot spune: Nu a fost Zen forta filozofica majora care a format arta chineza si japoneza? Hai sa vedem inceputurile lui Zen si impactul lui in China!
Budismul a venit in China din India aproximativ acum 2000 de ani si repede a cucerit teren. A oferit o mai inalta dezvoltare a gandirii decat daosimul si a fortat imagistica. Oricum, budismul s-a concentrat asupra suferintei si cerintele lui pentru un stil de viata monahal si o exterminare a pasiunilor umane, concepte ce au fost in neconcordanta cu notiunile chineze despre familie si stat. Oamenii au interpretat sutrele Indiene, unde carturarii chinezi erau adanc familiarizati cu ideile daosite. Asa cum invataturile budiste au fost filtrate prin mintea lor si reinterpretate prin ideile daoiste, o uniune graduala a iesit din aceste doua scoli. Ceea ce a reiesit a fost Chan, cunoscut in vest prin numele lui japonez Zen. In esenta, Chan(se citeste zan) este forma chineza a budismului – o mai indepartata dezvoltare a filozofiei ulterioare a lui Lao-Zi si Zhuang-Zi.

In linie cu ascendenta Indiana budista, Chan a retinut cerinta ca adevarata devotare inseamna stilul de viata monastic. Oricum, prietenia si schimburile filozofale dintre calugari si amatori erau comune, imbogatind climatul intelectual si artistic. Era o reafirmare a activitatilor nereligioase ca un manual elaborat si o puternica apreciere a naturii lumii (in sensul de natura, nu de origine) si a artei. Adepti ai ideilor daoiste, adeptii Chan au argumentat impotriva meditatiei ortodoxe budiste si eforturile lor sa aduca mintea sub un control rigid. Ei au sustinut ca mintea trebuie lasata singura, sa urmareasca propria natura. Mai mult, adeptii lui Chan au respins conceptul budist Indian conform caruia doar culturalizarea graduala poate fi atinsa dupa ani de meditare. Au convins ca adevarul metafizic nu poate fi atins decat de divinitate sau impartit prin experienta directa, ei au argumentat ca trezirea poate aparea in orice moment. Chang Chung-Yuan a subliniat ca “efectul emanciparii asupra invatarii al brustei inaltari (luminare in sensul de intelepciune) asupra dezvoltarii budismului in China a fost direct atribuit influentei daoiste”. Ideea de intelepciune spontana a dat lui Chan o atractivitate unica. Pentru urmatorii 200 ani in dinastia Tang (618-907), Chan a devenit forma dominanta de budism in China. Sentimentul (senzatia, palparea) naturaletei si simplitatii si cautarea unui plan, neasumand felul de frumusete expusa de ambele Daoism si Chan au impregnat cultura. China si arta ei au intrat in epoca de aur.

Notiunea revolutionara de trezire instantanee fara nici un dubiu s-a concentrat pe interesele oamenilor asupra tipului de conditie care poate conduce catre experienta asupra schimbului brusc in constiinta. Ca si inainte, un contact apropiat cu natura a fost considerat vital. Dar acolo era o noua cale de privire asupra artei. Chiar inainte de venirea lui Chan, amandoua, creatia si aprecierea asupra artei au fost considerate salutare. Aderentii lui Chan, oricum, au ridicat-o la un nou nivel si au descoperit arta ca o pasiune capabila de tragere brusca spre interior.

Cand discutam despre contextul cultural al penjing-ului, am mentionat ca initial literatii nu au apreciat pictura deoarece ei o considerau o activitate condusa de artizani care au redat asemanarea fizica din aplicarea laborioasa a tehnicii. Pentru ca arta sa fie signifianta in ochiul literatilor, trebuia sa transmita un mesaj, o insufletire. Sub influenta lui Chan, carturarii au realizat ca pictura, la fel ca si caligrafia, poate servi ca vehicul principal pentru alinierea sa cu Dao. Ei au descoperit ca, caligrafia rost al pensulei si cernelei nu sunt capabile sa captureze boarea (rasuflarea) si ritmul instantaneitatii universului cand creaza imagini fara varsta: peisaj, plante si animale. In pictura traditionala chineza, fiecare pensula folosea in permanenta cerneala si era absorbita in fibrele de hartie de orez sau matase. Aceasta este clar diferit de pictura in ulei din vest unde defectiunile pot fi corectate relativ repede prin manuirea unui strat de vopsea. Usurinta si sprinteneala calitatii pensulei chineze transmite imperceptibil miscarea mainii care o tine. Din cauza aceastei directe, fluide si permanente calitati ale pensulei si cernelei, pictorii traditionali si caligrafii au crezut de-a lungul secolelor ca mangaierea (fulgerarea), cand este exercitata de mana unei persone pricepute in armonie cu Dao, este animata de ritmul universului. Si la cel mai inalt nivel al artei, cand artistul si natura sunt intr-o uniune spirituala, Dao insusi este dezvaluit prin mana artistului. “Pictorul devine unul cu universal si cu toate lucrurile, si pensula lui nu inseamna prea mult singura, dar devine agentul creativ pentru toate formele”.

Penjing nu impartaseste capacitatea executiei imediate si directe ca pictura si caligrafia. Asa cum stim, pomii in general cer mult timp de antrenare pentru a obtine rezultate satisfacatoare si o piesa sanatoasa. Totusi, stiland si ingrijind pomii si aranjand meditativ piesele se obtine o scena contemplativa. Admirand si ingrijind penjing de-a lungul anotimpurilor si de la an la an se va preta distinctiv catre o adanca apreciere a naturii. Asadar, penjing a fost considerat ca o cale valida pentru explorarea misterelor universului si un mod de continua cresterea spirituala.

Dar care filozofie a oferit cea mai semnificativa calauzire si in acelasi timp a fost exprimata in arta? Daoism? Chan? Sau amandoua?

Am crezut ca Chan, prin consacrarea unei verigi critice intre sansa unei persoane la brusca trezire si arta, a furnizat o impetuoasa dezvoltare a artei si a contribuit maret la cresterea ei sofisticata. Chan a a sprijinit si dezvoltat o atmosfera si un mediu inconjurator care era ideal pentru maturizarea formelor de arta la contemplarea in natura. Oricum, principiile si estetica ce ghidau arta au ramas adanc inradacinate in conceptele daoiste. Bineinteles, Chan, ca “o rasuflare de primavera” a daoismului, a absorbit multe dintre aceste notiuni. In acest sens, ele pot fi numite si Chan. Mai mult, pot usor sa-mi imaginez ca dupa ce Chan a fost introdus in Japonia in secolele 13 si 14 , aceste idei initial daoiste au fost apoi popularizate sub numele japonez Zen. In China, oricum, asocierea originala cu daoismul a ramas puternica. Cartile despre pictura chineza traditionala intotdeauna s-au referit la Dao nu la Chan. Si in timp ce artistii penjing, mai ales cei din Republica Poporului, s-ar putea sa nu se simta chiar confortabil cu limbajul acestei filozofii stavechi, conceptele daoiste sunt proeminent reflectate in arta lor deoarece ei au retinut din multele principii artistice si teorii adoptate de pictorii chinezi. Asa cum am mai spus conexiunea dintre pictura si penjing a fost intotdeauna foarte stransa si oricine a vrut sa-si imbunatateasca intelegerea asupra penjing-ului a beneficiat de cunostintele picturii chineze. Pentru acest motiv, am inclus cateva carti excelente de pictura in lista mea de “selectie de carti de citit”

Ca rezumat, poate fi spus ca principala functie a artei traditionale chineze a fost sa exprime daoismul. In esenta, acest stil este viu si astazi. Asadar, nu este o surpriza ca multe penjing contemporane reflecta lumina-inimii, afirmarea vietii, care sunt cai comune asociate cu daoismul. Cred ca in crearea unui penjing, urmatoarele 5 concepte daoiste joaca un rol semnificativ:

1. Revelatia energiei cosmice: daca arta este pentru redarea vizibila a lucrurilor misterioase ale lui Dao, atunci principalul tel al artistului este sa gaseasca cai sa descrie qi (chi), eternitatea, energia omniprezenta care permite totul. In penjing, dinamica trunchiului si liniile ramurilor pomilor, forma si textura pietrelor, si sinuozitatea liniilor tarmului intr-o compozitie peisaj poate fi intotdeauna vazut ca o prezentare vizuala a lui qi. Artistii intotdeauna subliniaza ca un penjing de success trebuie sa etaleze liniile vietii.

2. Dualitatea yin-yang: din originile traditiei gandirii chineze s-a consacrat notiunea ca tot ce exista are si o parte opusa: mascul/femela, lumina/intuneric, negative/pozitiv, gol/plin etc., oricum, total diferit de traditia vestica, unde nu a fost o gandire de valoare si nici o dorinta de a birui unul pentru a lasa altul sa triumfe. In schimb, cele doua contrarii au fost vazute ca ambele parti ale aceleiasi monede, completandu-se si cerandu-se una pe cealalta. Privind fata dubla a unei elice in Tai Qi (tai Chi) simbolul exemplifica aceasta notiune de contrast dar interdependenta mutuala a contrastelor. Integrate confortabil, cele doua formeaza un cerc complet.
Dihotomia yin-yang este esentiala in procesul creativ. Ea contribuie la complexitatea designului si a transformarii generate. Integrarea contrastelor rezulta intr-un sens al armoniei. In penjing, o varietate a contrastelor este folosita pentru crearea tensiunii artistice. De pilda, muschiul fraged catifelat este juxtapus contra pietre puternice semnifica qi-ul mileniilor. Ariile dense in compozitie sunt cu grija echilibrate de spatiile negative. Pentru a avea success, toata scena rezultata din elementele contrastante trebuie eventual sa fie rezolvata intr-o imagine complexa a consistentei structurale si unitatii. Doar apoi poti sa simti o armonie a procesului.

In daoism, contrastele nu sunt vazute doar ca interdependenta ci si ca rezultat reciproc. Fiecare conditie a fost considerata a contine germenii pentru situatiile contrare necesare evolutiei acestora. Daoismul retine ca nu poate exista nastere fara moarte, nu exista castig fara pierdere, nu exista placere fara amaraciune, nu exsita frumusete fara uratenie. O cautare a perfectiunii este observata ca inutila. Parafrazandu-l pe Zhuangzi, Alan Watts a scris:

“sanatatea formala si sinceritatea oamenilor sunt alese precum soldatii si pomii drepti si puternici taiati pentru lemnarie, ratiune a inteleptilor obtinuta prin o perfecta aparenta a imperfectiunii, asa cum vedem la pinul noduros si colinele colturoase din picturile chineze.”

Cred ca acesta este motivul pt care artistii penjing adesea nu-si concentreaza atentia ca pomii lor sa arate perfect.

3. Natura si completa naturalete: in chineza, cuvantul ziran inseamna atat natura cat si a fi natural. Literar, inseamna sa fi "tu insuti" - complet si total tu insuti. Natura este acea cale - unde nimic nu este afectat de ea. Pentru artist, ea este sursa de imaginatie si inspiratie. Experimentand cu ea cu umilinta, o persoana poate incepe un jurnal de intelegere si vindecare si obtinerea unei sanse de crearea a artei autentice. Acesta este cel mai inalt nivel de arta pe care chinezii il numesc "adevar" (qu). Ei inteleg ca incarnarea interiorului peisajelor in forma exterioara de munti si apa a fost salutara.
In penjing, naturaletea este cheia. Materialele trebuie sa fie naturale. Vechiul este mai bun decat noul. Noi privim pomii si pietrele pentru a relata povesti de supravietuire si mizerie. Pomii pot arata batuciti (cum este snitelul ..) sau gratiosi dar ei trebuie sa arate felul de maturitate care este obtinut prin experienta de viata. Patina vaselor este mult apreciata pentru armonizarea cu aparenta de batran a pomului.
Oricand posibil, formand si interferand cu procesul natural trebuie tinut la minim. Nu trebuie sa fie taieturi care sa nu fie fine si legaturile sa nu lase urme. Pe cand caracterul unui conifer poate fi adesea sporit prin creatia tehnica a trasaturilor lemnului mort care ca si jin si shari, cioplirea trebuie sa para naturala, nu facuta de om. Produsul "finit" nu trebuie sa dezvaluie urma mainii artistului. Trebuie sa apara ca si cand natura insasi a fost creatorul.
Naturaletea in arta inseamna in acelasi timp spontaneitate. Nimic nu trebuie sa para repetat. Originalitatea reprezinta inaltul premiu. Asta nu neaparat inseamna sa descoperi taramuri noi si sa inventezi ceva total diferit. Cand inima ta, mintea si sufletul sunt implicate in procesul artistic, vei crea ceva unic deoarece produsul va reflecta propria ta personalitate si va marca momentul in timp. Toti dintre noi care am participat la un concert de rock, stiu diferenta dintre bruiajul de pe banda, care se duce oriunde energia il cheama, si frecventa si calitatea dintr-un studio de inregistrare. Cu tehnologia moderna este posibil sa fie la fel. Dar nu poti chema vantul.
In penjing, artistii folosesc design-ul asimetric pentru a introduce un echilibru dinamic. Chemarea pentru spontaneitate reprezinta mai mult o incercare. Pomii au nevoie de antrenare pas-cu-pas si planificare in avans, facand imposibil sa prezinti o piesa cu aspect "final" intr-o anumita pozitie. Oricum, cu penjing-ul in padure sau stilul apa-si-pamant, lucrul artistului cu pomii care au fost partial formati, poate crea un peisaj naucitor in decurs de cateva ore. Poate de aceea, aceasta forma de penjing se preteaza singura sa faci o demonstratie de format: audienta poate fi martorul scenei de creatie spontana. Experienta privitorului este mai intensa cand fiecare pas curgand natural si alegerea artistului este determinata mai mult de perspicacitatea momentana decat de succesiunea coregrafica prestabilita.

Este clar un lucru de evitat: o excesiva urmare a regulilor. Fireste, sa faci un penjing bun cere talent si precizie. Incepatorii au nevoie intotdeauna de un indrumator (ghid). Oricum, artistii adevarati stiu cand sa se abtina de la reguli si cand sa le aplice. In final, natura, nu stipulatiile facute de mana omului, trebuie sa fie arbitrul. Un efort prea lucid (intentionat) adesea duce ca rezultat la o piesa artificiala lipsita de viata. Deasemenea, orice cantitate de stilare si manipulare a unui pom viu trebuie sa conduca la un termen de viata lung a pomului in grija. O procedura prea invaziva are ca rezultat o piesa moarta mai apropiata de sculptura si nu de arta pomului. Astfel de creatii violeaza spiritul lui Dao.

4. Mergand cu debitul (curgere): un concept in stransa legatura cu naturaletea este wu-wei. Literar inseamna “sa nu faci”, “sa nu fortezi”, “nu prea multa interventei”. Nu trebuie sa fie construit cu lenevie sau pasivitate indulgenta; in schimb, wu-wei se refera la abilitatea unei persoane de a se bizui pe inteligenta si intelepciune pentru a realiza lucruri fara a irosi prea multa energie. Am punctat mai devreme ca daoismul frecvent a atentionat de excesivul sprijin pe intelect si felul de inteligenta mentionat aici trebuie neaparat sa fie inteles ca intuitie, experienta de viata si folosirea perimetrica in loc de viziunea centrala. Betisoarele subliniaza cum sa vezi mai bine cand am permis ochiului nostru sa fie relaxat, cand noi “nu incercam sa vedem”. Cred ca cea mai buna metafora pentru aceasta lipsa de efort merge cu imaginea daoista a plutirii.

Aplicand wu-wei in penjing inseamna sa lasi pomii selectati sa-ti vorbeasca si sa te ghideze in deciziile luate. Asta inseamna ca tu nu violezi spiritul pomului prin impunerea asupra lui a unui design care este impotriva naturii lui. Cand azaleele sunt stilate sa arate ca si coniferele sau plantele tropicale sunt concentrate in forme de pomi care se gasesc doar in regiunile temperate, artistul violeaza ambele concepte de naturalete si wu-wei. Nu este suficient sa fi intelegator cu cerintele horticole ale plantei cu care lucrezi. Trebuie sa te familiarizei indeaproape (intim) cu habitatul lor natural si toate caracteristicile lor naturale si ale formei.

5. Perfectiunea efortului redus: acest principiu, numit de (te) in chineza este o continuare si o extensie a celor doua concepte anterioare. De se refera la puterea creativa a persoanei care se poate aduna cand traieste natural si spontan – in concordanta (armonie) cu Dao. Primul inteles al lui “de” este “virtutea”, dar in uzanta daoista, sublinierea nu tine de moralitate ci de putere, ca in intelegerea temei “prin virtutea asupra ceva”. In viata de toate zilele, actiunea lui “de” adesea duce la neobservare deoarece poate aparea comun, in special cand este asociat cu o persoana care are o inclinatie naturala catre umilinta. In lumea artei si mestesugului, oricum, “de” poate realiza cele mai frapante rezultate. Betisoarele puncteaza ca “de” este principiul de baza care ghideaza orice arta si mestesug in Asia. In literatura daoista timpurie, scrierile lui Zhuangzi abunda de povesti despre mestesugari si puterea lui “de”. Aceste povesti subliniaza pregatirea spirituala, atenta si atitudinea relaxata a artistului adusa pe tabla daca “de” este sa vina in scena. Dar rezultatul merita. “De” este darul special primit de o persoana cand ea/el a ajuns in armonie cu dao. Cand lucrurile vin in scena ca si cum ar fi vrerea lor. Cand o tema curge usor fara obstacole. Si cand un artist creaza o piesa cu putin efort, ca si cum s-ar juca un copil sau cand este rezultatul unui accident miraculos. In toate aceste situatii “de” este la lucru.


stiland un penjing
Aristocratia chineza nu era interesata in legatura cu regulile sau daca cuiva placea sau nu penjingul lor. Acesta era un efort personal, privat care reflecta abilitatea artistica a proprietarului-antrenor si a creat un cadru non-competitiv si necomercial. Principiul de baza e ca frumuseatea este in ochii detinatorului si ca opinia proprietarului-antrenor era singura care conta. Crearea de plante in vas era un hobby placut. Nu era necesar sa fie serios sau sa creeze frumusete. Era perfect si sa creeze plante urate sau monstruoase. Acesti pomi au devenit subiecte de interes, subiecte de conversatie intre prieteni. Pentru unii, gasirea unei forme neobisnuite de pomi a constat inceputul. In alte cazuri, designul utilizat pe cracile foarte tinere ale rasadurilor a dus la formarea trunchiului lor in caracterele caligrafiei chineze.
In istoria chineza, cand a fost o perioada de autorizatii ale statului in fiecare parte, a fost reprezentata de simbolurile tipului de zodiac. In crearea pasnica, un dragon mitic a fost creat care era o compozitie a fiecaruia dintre simboluri cu capul unui taur, coarnele unui cerb, solzii unui sarpe, ghearele unui vultur, etc.
Dragonul asiatic a devenit simbolul imperiului chinez si adesea era descris luptandu-se cu bule de flacari ceea ce reprezenta raul. Spre deosebire de dragonul european, dragonul asiatic a devenit un simbol indragit. Urmatoarele penjing au fost create pt a sugera imperiul chinez protejandu-si supusii.”
“Penjingul aristocratic chinez a fost o distractie placuta a elitei educata de carturari aristicrati care erau aigurati in acea statie a vietii. Ei erau "generalisti" semidocti in toate artele culturale chineze. Fiecare pom avea propria lui tema sau era creat cu un tel specific. Nu erau doi care sa semene si nicaieri nu erau de vanzare. Bonsaii japonezi se spune ca au o istorie de 1.500 ani si multi au invatat ca bonsaii au inceput in China 1.000 ani mai devreme. daca studiati cu atentie blocurile de lemn "ukiyoe" japoneze facute inainte de comandantul amenrican Perry care a incheiat izolarea japoneza in 1853, veti afla ca bonsaii japonezi au un stil identic cu peinjingul chinez”.
Asadar, atat timp cat senzatia de bine se creaza in ochii privitorului, iar bonsaiul /penjingul este forma cea mai ridicata perceptibila atat la nivel primar-vizual cat si subconstient si energetic a armoniei conceptelor Yng si Yang, dati-mi voie sa spun fara indoiala este cel mai indicat in feng-shui.
Mai mult chiar, restul plantelor care in Europa sunt categorisite dupa perceptia vizuala neelaborata si nestudiata(cred ca si dvs. vi s-a intamplat ca azi sa vedeti o floare de ex. si sa nu va placa, iar maine fiind in alta stare sufleteasca sa “aflati” cat de frumoasa este acea planta..) nu pot fi contraindicate in feng-shui. Armonizarea binelui(aspectul placut, senzatia placuta a vederii plantei, a florilor ei etc.) si a negativului(aceasi planta in perioada de iarna sa zicem, evolutia ei desi uneori ati uitat sa o udati sau ingrijiti, suportarea de catre planta a socului transportului, replantarii, tunderii etc.) nu poate fi mai bine oglindita decat in plantele din jurul nostrum. Nu acestea sunt benefice sau nu ci perceptia noastra asupra lor, conform tarelor culturii in care traim sau inculturii in care traim din pacate….
Atat timp cat acasa la el, feng-shui-ul foloseste toate plantele fara discriminare, iar in ingrijirea plantelor intra inclusiv alegerea si pozitionarea vasului, mi se pare o reactie neavizata din partea noastra sa sustinem ca acea planta este indicata sau nu in feng-shui……
“Daca vrem sa cream arta (n.a.: in sensul atat al visualului cat si al perceptibilului si aici ma refer si la armionizarea energetica), trebuie sa progresam in invatarea pasilor implicati si sa privim spiritul care marcheaza arta adevarata. In arta estica ca si in cea vestica, tehnica singura, produce doar o compozitie plata si lipsita de viata. Ce este cu adevarat numit aducerea si nasterea la viata in marea arta este inspiratia, vitalitatea, interiorul spiritului. In engleza, inspiratia deriva din “a imprima, a turna”, “ a aduce viata in”, adesea idea de “infuzie divina”. In China, o tara cu o puternica traditie pantheista, aceasta energie de viata este numita qi si exista credinta ca patrunde in orice – chiar si in pietre si alte obiecte pe care vesticii le considera lipsite de viata (neanimate). Ghidat de cunoasterea interioara, artistul incearca sa aduca in compozitia lui aceasta energie” spunea foarte inspirata in acest sens, Albert Karin. De aici a pornit feng-shuiul si relativ recent in cultura europeana si americana a patruns ideea ca desi un corp nu este animat el are viata si energia lui, putandu-ne influenta in perceptie si in senzorialitatea noastra energetica. Probabil si de aici scaparile de sensuri din traduceri ori din conceptele raspandite de asa-zisii maestri si nu cred ca gresec cand spun, inca o data, ca NU PLANTELE SUNT NEGATIVE ENERGETIC VORBIND, CI PERCEPTIA SI SUPERSTITIILE NOASTRE NEAPROFUNDATE, LEGAT DE ELE……
Scuze daca am mai scapat si ceva greseli de scriere, insa mi se pare comunicarea mai importanta decat forma ei si promit pe viitor sa fiu mai atent! :oops: :)

_________________
Presedinte al Asociatiei RO-BONSAI


Sus
 Profil  
 
Afişează mesajele din ultimele:  Sortează după  
Scrie un subiect nou Răspunde la subiect  [ 56 mesaje ]  Du-te la pagina Anterior  1, 2, 3, 4


Cine este conectat

Utilizatorii ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat şi 0 vizitatori


Nu puteţi scrie subiecte noi în acest forum
Nu puteţi răspunde subiectelor din acest forum
Nu puteţi modifica mesajele dumneavoastră în acest forum
Nu puteţi şterge mesajele dumneavoastră în acest forum
Nu puteţi publica fişiere ataşate în acest forum

Căutare după:
Mergi la:  
cron
Powered by phpBB © 2000, 2002, 2005, 2007 phpBB Group
Translation/Traducere: phpBB România
Copyright © 2008 www.flori-si-plante.ro      
Folosirea oricarui material de pe acest site fara acordul scris al detinatorului este strict interzisa.

 
vizitatori de la 1.08.2001