Când eram copil şi încă locuiam cu părinţii, mama avea acasă numai cactuşi ... pentru că nu avea timp să se ocupe de flori, de udat ... şi-a luat cactuşi, pentru că nu necesită udări regulate. Şi îi uda când îşi aducea aminte sau când avea timp. Şi erau mereu plini de flori. Tocmai pentru că îi uda foarte rar. Îmi plăceau.
De când m-am mutat eu la casa mea, şi de când am început să descopăr florile şi pasiunea pentru ele ... a început şi mama să crească şi îngrijească şi alte flori, în afară de cactuşi, pe care încă îi are. Cel puţin o mare parte din ei. Şi acum are şi mama plin de flori şi în casă şi în grădină. Multe de la mine. Sau multe la sugestia mea.
În schimb eu nu am cactuşi. Am încercat de câteva ori ... dar cred că i-am udat prea des.
Euphorbia milii e sungurul ţepos pe care îl am. Şi am şi de culoare albă şi roşie. Văd că le merge bine.
Pe cea roşie o am din 2007. Crescuse enorm de mult şi nu mai încăpea în casă. Ajunsese până la tavan (de la nivelul pervazului de la geam). Trebuia să o tund cumva, era mereu pitită într-un colţ. Şi se lungise săraca după lumină. Şi tot înflorea. Era timpul să mă ocup şi de ea. Să o "reîmprospătez" puţin, cumva. Sper să se prindă butaşii.