In primul rand multumesc dnei. Lucica pentru amabilitatea si buna-vointa de a crea posibilitatea de a discuta pe acest forum si despre artele asiatice in cultivare, cresterea si formarea plantelor.
In al doilea rand,


Va propun sa patrundem putin in lumea pomilor in miniatura, in lumea bonsailor, sa incercam sa ridicam un pic patura misterului ce acopera oarecum aceasta arta. Pentru a putea vorbi despre bonsai, cred ca s-ar cuveni sa stim intai ceva din inceputurile acestei arte vizuale, arta ce nu foloseste nici panza, nici piatra, nici lutul, nici creionul, nici pensula, nici dalta ci planta vie, incarcata de simboluri, si viata.
Traducerea aproximativa a cuvantului bonsasi este de pom in ghiveci.
Pomisorii crescuti in vase aparent folositi in scopuri decorative, ii intalnim prima data in mormintele egiptene, datate cu peste 4000 ani in urma , adusi probabil de caravanele care faceau comert cu tarile asiatice si care stiau sa transporte pomii in containere de variate feluri, dinspre Asia. Pomii si plantele transportate erau surse importante folosite in medicina acelor vremuri, pentru remedii curative in si din locurile pe care caravanele le vizitau de-a lungul drumului lor, .
Istoria bonsai este lunga. Primii bonsai au aparut in China cu peste 2000 de ani in urma, cunoscuti sub numele de pun-sai. Pun-sai au reprezentat practica de a creste un singul fel de pom intr-un vas. Aceste specii timpurii aveau frunze mici si colturoase, un trunchi granulat care adesea arata ca un animal, dragon sau pasare ori alte simboluri ale mitologiei chineze. Trunchiurile si radacinile grotesti sau reprezentand un animal au cautare si astazi.
Mitologia chineza este plina de povesti despre misterele muntilor. Varfurile remarcabile au facut sa se creada ca sunt salasurile nemuritorilor, stimuland imaginatia oamenilor si alimentand dorinta lor de a gasi elixirul vietii eterne. Legenda spune ca imparatul Wudi din dinastia Han (141-87 dupa Christos) a trimis o expeditie la Insula Pomilor Blestemati din Marea de Est, un grup de insule-munti despre care se credea ca sunt favorite nemuritorilor, in speranta de a le afla secretul. Trimisii lui nu s-au intors niciodata, dar imparatul Wudi, in efortul de a momi acei alunecosi (la sensul figurativ) nemuritori sa-si mute rezidenta la el, a construit insulele magice cu varfuri tridemensionale in lacul din gradina sa luxoasa Shang Lin. Gradina lui Wudi si parcurile imperiale similare construite de-a lungul dinastiei Han (202 inainte de Christos – 220 dupa Christos) pot fi vazute ca un germene pentru fiecare gradina, de la elev la maestru, predominand gradina chineza clasica asa cum o stim astazi si cred ca putem spune ca acesta a fost si inceputul artei miniaturalizarii pomisorilor, cunoscuti azi ca bonsai.
Aprofundand un pic subiectul penjing-ului si a punsai-ului, un subiect mai putin detaliat in articolele de specialitate, inserez cursul domnului Ye Sun Wu:

Odata cu adoptia a multe dintre culturile Chinei, si bonsaii au fost introdusi in Japonia pe perioada Kamakura (1185-1333) prin credinta in Zen Budhism, care s-a raspandit rapid in Asia. In 1195 s-a facut prima referire despre bonsai in Japonia. Odata ce bonsaii au fost introdusi in Japonia, arta a fost rafinata si dezvoltata, aparand noi stiluri si moduri de lucru. Peste timp, simplii pomi nu au fost ingrijiti doar de calugarii budisti in manastirile lor, dar mai tarziu au inceput sa fie reprezentativi pentru aristrocratie, un simbol al prestigiului si onoarei. Pentru japonezi, bonsai reprezinta o fuziune intre puterea stramosilor cu filozofia estica a armoniei intre oameni, suflet si natura.
Intr-o scriere japoneza, din perioada Kamakura s-a scris: “pentru a aprecia si a gasi placere in acesti pomi curbati din vase inseamna sa iubesti diformul”
In orice caz, intentia pozitiva sau negativa a declaratiei, lasa sa se inteleaga ca aceasta arta a cresterii pomilor mici si contorsionati in vase, a fost acceptata ca o practica a clasei superioare din Japonia in perioada Kamakura. In secolul XIV au fost vazuti ca o inalta si rafinata forma de arta, care a fost slefuita in multi ani inainte de respectiva perioada.
Bonsaii sunt produsi in interior pentru expozitii, in momente speciale de catre elita japoneza si au devenit o parte importanta din viata japoneza fiind echivalentul unei urari si a unei chemari la meditatie. Aceste plante complexe nu au fost pentru mult timp rezevati expozitiilor exterioare, desi practicienii in initiere si curatare nu si-au dezvoltat arta decat mai tarziu – micii pomi din aceasta perioada luand forme salbatice.
In secolele XVII si XVIII, arta japoneza a atins apogeul si consideratii foarte inalte. Din nou bonsaii au evoluat mult in intelegerea si rafinamentul naturii – desi vasele folosite pareau sa fie mai adanci decat cele folosite astazi. Micsorarea fiecarui pomisor pentru a ajunge la elementele esentiale si rafinamentul final era plina de o incarcatura bogata in simboluri specifice filosofiei japoneze din acele timpuri.
Pe acele vremuri, bonsaii au devenit accesibili publicului general din Japonia – care a sporit cererea pentru pomii mici adunati din salbaticie si de la companiile ce au instaurat arta imbinand-o in cultura si traditiile tarii.
Peste timp, bonsai au capatat stiluri diferite, fiecare stil variind mult de la unul la altul. Artistii in bonsai au inceput treptat sa introduca alte elemente culturale importante in jurul plantelor lor, bonsai, ca de exemplu roci, ce au evidentiat plantele, si fiecare mica cladire si om ce avea cunostinte despre arta bon-kei. Deasemenea au urmarit sa reproduca peisaje din natura in miniatura– tehnica fiind cunoscuta sub numele de sai-kei - care au dezvoltat diversele posibilitati de a aranja bonsaii.
In final, la mijlocul secolului 19, dupa mai mult de 230 de ani de izolare globala, Japonia s-a deschis catre restul lumii. In lume a inceput curand sa apara mici pomi in vase de ceramica care mimau varsta, maturitatea si pomii inalti din natura, adusi si in Europa de calatorii ce vizitau Japonia. Mai tarziu s-au deschis expozitii in Londra, Viena si Paris. In special, Expozitia Internationala din Paris din 1900 a deschis ochii lumii europene catre bonsai.
Avantul corespunzator al acestui fenomen a dus la cererea de bonsai, a extins in mare masura industria de formare-naturala, a uluit cu plantele din productia de bonsai, formati de artisti care initiau plante tinere sa creasca aratand ca un bonsai. Cateva stiluri de baza au fost adoptate, artistii au inceput sa foloseasca diverse tehnici de legare si sa dezvolte noi tehnici, permitand artei sa evolueze mai departe. Japonezii au invatat sa capteze interesul catre aceasta arta foarte repede – deschizand pepiniere dedicate cresterii, initierii si apoi exportului de pomi bonsai. Diferite plante au fost acum folosite pentru a alimenta climatul mondial. Tehnica bonsai, ca de exemplu cresterea pomilor din seminte sau curatarea si altoirea neobisnuita cu materiale diferite sau fragede, pe puternice radacini s-a dezvoltat in continuare.
Bonsaii evoluasera acum, reusind sa reflecte schimbarea preferintelor si a timpului – cu o larga varietate de tari, culturi si conditii in care acum este practicata aceasta arta.
Astazi in Japonia, bonsai se bucura de o inalta recunoastere ca simbol al culturii si idealurilor japonezilor. Noul An nu este complet fara un tokonoma – special in fiecare casa japoneza folosit pentru expunerea ornamentelor si o posesie pretuita- este deschis cu un pom in vas, un bonsai inflorit, cais sau prun. Bonsaiul nu a fost pentru mult timp rezervat clasei de sus, devenind o bucurie impartita si de catre muncitori si executanti.
Japonezii tind sa concentreze folosirea speciilor naturale pentru bonsaii lor – pini, azalee si artari (recunoscuti ca plante bonsai traditionale). In alte tari, oamenii sunt mai deshisi catre alte specii.
Evolutia bonsailor in ultimele 2 secole este intr-adevar uimitoare. Poate sunt simbolici pentru cat de mica devine lumea pentru oameni explorand minunata lume a artei si stiintei, a bonsailor.
Pentru multi oameni, iubitori de plante, bonsai-i sunt o priveliste de neuitat. Multi sunt atrasi de aceasta rapida crestere horticola nu doar pt ca sunt atrasi de placerea pe care fiecare dintre acesti bonsai o poate da, dar si pentru faptul ca acest bonsai este considerat cea mai speciala forma de arta cunoscuta de om, o imbinare stralucita intre creativitate, rafinament, horticultura, estetica, dedicatie si traditie.
Exista o conceptie gresita care afecteaza perceptia asupra bonsai-lor: impresia ca bonsaii sunt o specie de pom. Adevarul este ca orice sprecie de pom care creste cu fruze, ramuri si trunchi poate fi dezvoltata si initiata pentru a deveni bonsai. Este important, oricum, sa fim siguri ca suntem pregatiti sa facem toate lucrurile care sunt necesare in aceasta forma de arta sau hobby din horticultura. Asta include curatarea si taierea, legarea, schimbarea pamantului, fertilizarea si alte asemenea.
Inainte de a alege o specie de pom, este indicat sa fim siguri ca aceasta planta este cea adecvata volumului nostru de cunostinte despre bonsai si specia aleasa si apoi sa incepem impreuna cu planta un drum interesant si plin de satisfactii …

Distinctie intre bonsai,pun-sai, saikei, penjing
Vorbind despre penjing, trebuie specificat ca exista 2 categorii principale si daca vreti dvs., o subcategorie de penjing, concept ce oglindeste un studiu de armonizare a contrastelor:
a) Shumu penjing = arata ca o miniatura a pomilor reali. Acesta este principalul element in compozitie. Pomisorii sunt colectati de pe camp(precum yamadori-ul japonez) sau sunt cultivati in interior. Penjing-ul captureaza forma si stilul pomilor batrani batuti de vant cu radacinile lor rasucite si ramurile noduroase.
b) sau Shan Shui Penjing = acest tip de penjing mimeaza scenarii montane sau alte peisaje. In vas, cu pietre aranjate colturos, imitand vaile muntilor, malurile apelor, dealuri etc. Pomii nu sunt partea cea mai importanta din penjing si joaca un rol minor in intreaga compozitie. Altfel spus, cand te vei uita la un shanshiu penjing, privind planta, privirea iti va fi atrasa de peisaj si invers…
In momentul in care in aranjamentul cuprinzand elementele specifice shan shui penjing, se adauga apa, acesta devine un shuihan penjing(asa-zisul penjing umed sau ud)
O sa spuneti atunci probabil “si bine, bine, dar care mai e pun-saiul?”
Pai, pun-saiul este stramosul bonsai-ului. El era mai mare caci statea afara, imita mult mai fidel natura decat un bonsai….
In concluzie, parerea mea este ca atunci cand vorbim de pun-sai si penjing, in comparatie cu bonsaiul si saikei-ul, nu trebuie sa uitam ca penjing-ul imita in general natura ca si saikei-ul, iar pun-saiul care este stramosul bonsaiului este tot o imitare a pomului din natura insa fara alte elemente ce ar putea evoca un peisaj; bonsaiul s-a desprins si evidentiat fata de pun-sai prin alte stiluri, forme si tehnici a caror rezultat uneori nu are nici o legatura cu imaginea pomului din natura, insa sugereaza/evoca pomul din natura….
Pun-sai-ul este lipsit de artificiile de genul muschi, pietre etc. Penjing-ul le foloseste in schimb din plin…
Cat despre pun-sai stramosul pejing-ului, aici am o mica observatie: mai multi pun-sai alaturi de cum le-am zis mai sus artificiile de rigoare(muschi, pietre, statuete etc), formeaza un penjing, adica la formarea unui penjing chiar si shumu, pornim de la un pun-sai…..
Ideea este ca penjin-ul tine de aranjamentul din vas, de latura estetica a peisajului si plantelor, asezate dupa criterii destul de elastice sa-i zic asa, dar foarte rigide ca simbolism. Tehnica de a pune planta pe stanca, in stanca si asa mai departe este pe larg exprimata de scoala japoneza si cea euro-americana, insa chinezii nu au o mie de stiluri si substiluri. Tehnicile la ei nu sunt evidentiate de denumirea a ceea ce fac ci se regasesc in rezultat.
Scolile renumite de penjing, cunoscute ca si stiluri ( cele 6 stiluri principale: Suzhou si Zhejiangl, Hunan si Hubei , Sichuan , Liaoning , Beijing si Shanghai , Lingnan (practicat in Guangzhou de unde am facut eu importul de plante ) si multe alte stiluri secundare, dupa regiunea unde se si s-au dezvoltat), au in vedere modelarea intr-un stil gratios si suplu al plantei, cat mai aproape insa de realitate, de dezvoltarea plantei in natura in mod natural, fara reguli fixe in formarea plantei sau ansamblului; depind de calitatea naturala a plantei, de ceea ce ofera planta si se pliaza sa-i spun asa, pe necesitatile rezultate din dezvoltarea plantei., insotite de foarte mult exercitiu, talent si intelegerea pe deplin a tehnicilor aplicate.
Maestrii in penjing asociaza intregul: vasul si planta, acestea formand un ansamblu ce nu poate fi impartit(nici ca estetica si nici conceptual) in 2 parti care de fapt il compun, in vas si planta. Ei privesc si se exprima prin intreg ansamblul. Desenul de pe vas, forma, culoarea vasului, sunt in stransa legatura cu planta sau plantele in cazul penjing-ului, legatura fiind atat de stransa incat ei o vad ca un tot unitar, inseparabil si indestructibil, incarcat de simboluri filosofice si culturale, specifice artei chineze.
Cat de cat pentru a concluziona, trebuie specificat ca in scoala japoneza, modelarea unei plante tip bonsai este centratape principiul “cer si pamant” intr-un singur vas. Cele douaprincipii, considerate complementare, apar echilibrate intr-un arbore bonsai de calitate, adicashin-zen-bi ori adevar, esenta si frumusete.
Arborii care sunt subiectele preferate ale scolii japoneze sunt pinul, ulmul, arþarul, wisteria japoneza, jneapanul si laricea, respectiv caisul si ciresul. Toate aceste plante sunt crescute si aduse in tokonoma doar cu ocazia unor evenimente deosebite, mai ales pentru a evoca sezonul de maximafrumusete a acestor bonsai.
Toate plantele bonsai realizate in stil japonez trebuie sareleve spiritul esential al plantei folosite si, indiferent de ocazie, ar trebui saredea naturalete si, in nici un caz, interventia umana.
In scoala chineza, conform esteticii chinezesti, arborele trebuie sasurprindaesenta si spiritul naturii prin realizarea de contraste. Filozofic, artistul chinez este influentat de principiul Dào, mai exact de dualismul Yin si Yang, conceptul conform caruia Universul ar fi guvernat doar de douaforte primare opuse, dar complementare.
Inspiratia scolii chineze vine nu doar de la natura, ci este influentatasi de literatura, poezie si de artele vizuale, folosind concepte estetice similare principiilor filozofiei dualismelor. La nivelul artistic cel mai inalt, valoarea penjing este perfect similaracu valorile poeziei, caligrafiei, picturii si artei gradinaritului.
De aceea exista si mai multe criterii de clasificare a bonsailor astfel:
Clasificarea dupa inaltime:
• Shito - panala 7,5 cm
• Mame - de la 7,5 cm la 15 cm
• Kotate mochi sau Shonin - de la 15 cm la 30 cm
• Chiu bonsai - de la 30 cm la 60 cm
• Dai bonsai - peste 60 cm
Clasificarea dupanumarul de trunchiuri
Grupa 1 — Un singur trunchi
• Chokkan — vertical drept
• Shakkan — inclinat
• Kengai — cascada
• Bakan — rasucit
Grupa 1.a — Stiluri secundare
• Moyogi — vertical curbat
• Han-kengai — semi-cascada
• Bunjingi — in formade litera
• Hokidachi — matura
• Sabarniki — trunchi zgariat, sfasiat, rupt in bucati
• Sharimiki — trunchi ce are doar o linie de viaþa
• Fukinagashi — batut de vant
• Megari — cu radacini expuse
• Sekijoju — radacini peste piatra
• Ishitsuki — copac in piatra
• Takozukuri — caracatita
• Nejikan — partial rasucit
Grupa 2 - mai multe trunchiuri dintr-o singuraradacina
• Tankan — un singur trunchi
• Sokan — trunchi dublu
• Sankan — trunchi triplu
• Gokan — cinci trunchiuri
• Nanakan — sapte trunchiuri
• Kyukan — peste nouatrunchiuri
• Kabudachi — in general, trunchiuri grupate in jurul unei singure radacini
• Korabuki — mai multe trunchiuri diferit aranjate
• Ikadabuchi — stilul pluta
• Netsunagari — variatie a stilului pluta
Grupa 3 - trunchiuri multiple/paduri de bonsai
• Soju — doi arbori
• Sambon-yose — trei arbori
• Gohon-yose — cinci arbori
• Nanahon-yose — sapte arbori
• Kyuhon-yose — nouaarbori
• Yse-ue — mai mult de nouaarbori
• Yomamayori — aranjare de arbori copiatadin natura
• Tsukami-yose — mai mulþi arbori ce pornesc din acelasi loc, neavand o radacinacomuna
Grupa 4 - Alte stiluri
• Banyan — radacini ce coboaradin ramuri
• Sumo – cu trunchiul foarte gros la baza si o foarte pronuntata conicitate
• Flacara–
• Plangator - numit si stilul salciei plangatoare
• Tanuki –
asa-zisele stiluri africane:

* Baobab –
*Pierneeff-
*Apex plat – asa-zisul stil African
*Bushvelt –
*Wonderbroom - o varianta a stilului maturica
* Wild fig eu l-as numi o varianta a stilului maturica


Pentru a reusi face un asamblu de calitate cu pomisorii nostri, trebuie avut in vedere ca in Asia de Est exista mai multe modalitati de a prezenta pietre si plante in acelasi vas sau de ce nu, intr-o gradina. In Japonia exista 4 asemenea modalitati, consacrate: bonsai, bonkei, bonseki si suiseki. Aparent sunt asemanatoare, insa aceste arte au criterii distincte de a le deosebi:
Bonsai-i(plantele in tavi si vase mici) se presupune ca ii stie toata lumea.
Grupuri de bonsai imitand paduri de exemplu si alte peisaje echivalentul penjing-ului chinezesc, formeaza un saikei:
;
Bonkei (scene, scenarii in tava) este o combinatie care compune un peisaj real sau imaginar format din pietre, uneori si plante taiate si dirijate in crestere, si/sau nisip colorat:;
Bonseki(pietre in tava) se folosesc si pietre, insa se recunosc usor prin nisipul fin alb folosit, pe un suport de lac negru. Este arta de a face peisaje , consemnata prima data prin anii 450 dupa Christos, foloseste nisipul ca baza de lucru, niste platouri de lac de obicei de culoare neagra ca panza, pene ca unelte de lucru si pietre si plante ca parte a peisajului, bogata in simboluri religioase, o varianta fiind gradinile Zen ( e ceva ce poate pare efemer dar superb):
:
; se folosea si la ornarea platourilor imperiale(ale imparatului), la servitul mesei ;) Interesant e ca exista o aplicatie a acestei arte si in arta bonsai:

Suiseki(apa - piatra) foloseste in general forme de piatra lustruite, care mimeaza scene montane:.
Un articol ce traseaza in linii mari criteriile acestei arte, mi l-am permis sa-l traduc si expun in completare, deoarece mi s-a parut foarte elocvent: “Un suiseki de o buna calitate are o forma zvelta, este dintr-un material bun, are o buna culoare, o textura fina si, in final, are o aparenta de vechi. Aceasta patina de vechime este creata de natura si de procesul de yoseki. In mare masura este o senzatie de varsta care separa ceea ce este considerat un bun suiseki (in concordanta cu cei 5 factori ce formeaza un suiseki), de un excelent suiseki cere apare mai mult ca un intreg asamblu. “In trecut, am venit cu cuvantul ‘yoseki’ (literar “pietre de crestere”). Da sens la ‘a ridica’ un lucru care traieste, dar sa nu crezi ca ‘a ridica’ ceva mort ca si o piatra poate parea iesit din context. Oricum, daca ai grija de o piatra ca si cum ai creste-o, in cele din urma, patina (sabi) va apare, ca la un lucru ce traieste.” (Norio Kobayashi, 1943) O piatra noua proaspat luata din rau si asezata intr-un loc elegant sau in calmul gradinii, va crea o discordanta sau va distruge pacea naturii din gradina, “noua piatra” (asaishi) fiind lipsita dezirabil de sensul varstei si al calmului. Chiar si pietrele gasite in rauri pot fi puse in cuprinsul procesului de yoseki. Curgerea unui rau va taia si va forma piatra, dar nu va face mult in sensul de a aduce delicatete si finete produsului final de yoseki. Procesul yoseki, oricum, este un proces ce va lua timp considerabil. Ca si bonsai-i, bunele rezultate nu vor aparea rapid, doar mai tarziu, cu o ingrijire persistenta si cu rabdare. Yoseki este facut aici in Japonia incepand din asezarea suisekiului de exterior pe o policioara lemnoasa si udata regulat asa cum vrei pt bonsai. Dupa trecerea timpului umezeala constanta si drenarea, impreuna cu expunerea la soare si alte elemente, va incepe sa iasa temperamentalul particular al pietrei si lustrul fin se va dezvolta, ducand la aspectul final de vechime al suisekiului. In cele ce urmeaza voi incerca sa dezvolt un pic cei 5 factori principali folositi in evaluarea pietrei si calitatea/potentialul ei ca suiseki: forma, materialul, culoarea, textura si “varsta”. Aceste informatii vin din cartea “Introducere in frumusetea suiseki” de Arishige Matsuura, presedintele asociatiei japoneze de suiseki. In aceasta carte, Mr. Matsuura scrie: “suiseki este actul unei singure pietre naturale care se misca in imaginatia individului si sugereaza un numar de impresii artistice. Cu alte cuvinte, este un hobby in care forma, suprafata, culoarea si apropierea pietrei, o putem simti ca si cum ne uitam la un peisaj sau o varietate a unui alt fenomen natural. Forma sa o pui este simplu cand privitorul se uita la piatra el trebuie sa isi aminteasca ceva din natura, o particularitate a peisajului sau o alta forma din natura. Mr. Etsuji Yoshimura a consacrat “regula celor trei fete” in asertiunea despre forma: fata si spate, stanga si dreapta, si sus. Privit din oricare aceste unghiuri, suisekiul ideal va mentine echilibrul si armonia cu alte parti, oricum, acesta este un ideal foarte dificil de explicat in termeni concreti si in final depinde de judecata individului, la fel ca si modul de prezentare a lucrarii, care este si el foarte important. Un bun suiseki trebuie sa fie o piatra dintr-un material care nu este usor de distrus sau schimbat. Trebuie sa fie tare si dens, insa sa dea o senzatie de calm. Calitatea fina a materialului va mentine de asemnea umiditatea, umezeala simtindu-se mult timp dupa udare. Culoarea Toate culorile care armonizeaza cu natura sunt acceptabile, intunecat si multe tonuri asemanatoare sunt preferate in general. In special in Japonia maguro sau o culoare negru inchis este considerata ideala. Griul inchis (haiguro) si verde-negru inchis (aoguro) sunt de asemenea apreciate Temperamentul Suprafata texturii pietrei este initial create de natura si apoi este sporita de procesul yoseki (vezi pagina urmatoare a acestei sectiuni). Unele calitati ale texturi dezirabile comune in suiseki japonez, sunt:
Danseki: Acestea pot de asemenea sa fie plate, ca zonele clasificate mai jos “doha”, caracteristica particulara a acestora este aparenta de terasare sau scara.
Doha: Acestea sunt pietre cu o zona plata, deschisa, care desemneaza o campie.
Itokake: Aceasta este o textura produsa de tendoanele de quart care merg pe suprafata pietrei
Shunn: Acesta este asemanator tehnicii “nanga” (pictura din sud). Econamentul faldurilor muntelui.
Shiwa: Similar cu tehnica shun a picturii nanga, aceasta este o suprafata cu textura care se aseamana cu faldurile adanci si ridurile de pe fata muntelui.
Sudati: Similar tehnicii shun a picturii nanga, aceasta este o suprafata cu textura care se aseamna cu faldurile adanci si ridurile de pe fata muntelui.
Jiyagure: O suprafata neregulata sau dintata
Ryugan: Literar spus, ochiul dragonului, acest termen descrie o suprafata cu depozite de quart alb sau arii de calcar Nashijihada: O textura fin punctata asemanatoare cu o coaja/piele
Sabahana: Particularitatea pentru kikkaseki, este ca sugereaza modele florale
Monoyseki: Aceste pietre au o suprafata specific modelului si “baika-seki” si “kikka-seki” arata mai jos ca sunt comune pentru multe tipuri.
Kuzuya-ishi: Pietrele Kuzuya se aseamana cu casute rustice sau colibe izolate si sunt favorite la precticarea ceremonialului ceaiului. O aparenta de vechi este specifica acestora.
Sugata-ishi: Acestea sunt suiseki cu forme de figuri umane, sfinti sau animale.
Toyama-ishi: Aceasta este probabil cea mai comuna forma de suiseki, sugerand un munte vazut de la distanta. Expresia japoneza “suiseki incepe cu toyama si se termina cu toyama” inseamna ca este un obisnuit inceput pentru cele mai multe persoane care sunt noi in aceasta arta. Ca si aprecierea voastra, apoi te vei muta la a admira alte forme si forme, dar in final eventual te vei intoarce la forma muntelui aflat la distanta.
Shimagata-ishi, iwagata-ishi:
Suiseki categorizat ca “shimagata-ishi” are forma ca o insula, unde “iwagata-ishi” se refera la acele aranjamente de faleza langa mare.
Tamari-ishi: Acestea sunt pietre care pot tine apa si echilibrul si locatia locului ce poate tine apa este foarte important la acestea.
Taki-ishi: “Taki” inseamna cadere de apa (cascada) si sunt reprezentate de una sau mai multe vene albe pe suprafata pietrei.”

Toate aceste modalitati de a prezenta pietre si plante in acelasi vas sunt insotite in modul lor de expunere si de alte tipuri de arte vizuale-decorative. Una din acestea este sumi-e-ul, pictura japoneza, care are si ea la randu-i o mare varietate de stiluri, expus fiind in general sub forma unui kakejiku.
Kakejiku este o decoratiune traditionala japoneza a peretelui, apropiat poate de un tapet, insa Kakejiku nu este pictura, nu este tapet si nu este nici un tablou, este un asamblu ce reuneste sumi-e-ul si intreg kakejiku cu componentele sale, si maiestria celui ce-l executa, specific Japoniei. Sunt variate reguli in Kakejiku.
La un Kakejiku traditional, cel mai important lucru era raportul de 1 : 2, deoarece stilul de viata japonez era sa te asezi pe podea ( de aceea Kakejiku era alcatuit din frumosul raport 1:2 care oferea un bun unghi de privit din pozitia de stat jos).
Acum, stilul de viata japonez a fost occientalizat, au inceput sa foloseasca scaunul si astfel s-a pierdut acest raport 1:2. Asa ca, a aparut un nou stil de Kakejiku pentru un spatiu de viata modern.
Trebuie retinut ca Kakejiku este o forma diferita de alte decoratiuni de perete. Prin lipsa ramei cunoscute de noi, europenii(rama tipica a tablourilor), Kakejiku pare ca se continua dincolo de marginile picturii. Un tapet este poate o forma mai apropiata de Kakejiku dar, o aroma japoneza pe “hartie japoneza” si lipici nu este suficienta pentru un Kakejiku.
Kakejiku este un articol foarte familiar la japonezi. Este o desfasurare deosebita a unei traditii pline de farmec. Cand un strain se uita la kakejiku, el este foarte surprins de senzatia de continuitate, miscare si in acelasi timp de modul de realizare a acestuia.
Japonia are sezoane complet diferite in cele 4 anotimpuri. Se practica decorarea cate unei incaperi cu cate un kakejiku, reprezentand fiecare cate un anotimp diferit. Reprezentarea din kakejiku era o planta ce simboliza un anotimp, sau un peisaj ce in fiecare kakejiku aera pictat in iposatzele sale din cele patru anotimpuri. Existau si sa-i spunem asambluri de kakejiku-uri ce erau pozitionate pe acelasi perete, in aceeasi camera, numite “cele patru anotimpuri” si aveau aceleasi reprezentari: cate o planta ce simboliza un anotimp, sau un peisaj ce in fiecare kakejiku era pictat in cate una din ipostazele sale din cele patru anotimpuri.

Crearea unui KAKEJIKU un scroll atarnator de hartie implica multe si diferite unelte si materiale. Arta Hyousou sau hartia atarnatoare in variate forme este cheia componenta de creare a scrollurilor. In mare, un kakejiku se compune din:
Hassou – acesta este o mica bagheta cu sectiunea in forma unei jumatati de luna tinand panza (ce atarna de betisor)
Ten – aceasta este partea de sus a scroll-lui care are stofa (panza, materialul);
Hashira - acestea sunt zonele de material de pe partea dreapta si stanga care contine panza numite si “stalp”;
Chi – este partea de sus a scroll-ului care are panza; chi este tradus ca “pamant”. Este o diferenta tipica de marime intre chi si ten. Aceasta rezida din faptul ca, atunci cand se agata un scroll, acesta era privit si se medita la continutul acestuia din pozitia stat jos sau pozitia ingenuncheata si avand o portiune lunga a varfului echilibra imaginea, dand o imagine cat mai naturala.
Ichimonji – aceasta parte contine panza aurie numita “Kinran” care margineste partea de sus si partea de jos a hartiei si Ten si Chi.
Nori si Noribake ori Hake – acestea sunt lipiciul si suportul, folosite pentru fata din spate sau intarirea “kireji” sau a diferitelor parti ale scroll-ului. Aceasta este facuta si pe hartia hanshi sau hartia washi ca si pe panza.
Karibariban – aceasta este marginea uscata folosita pentru uscarea kireji scroll-ului la diferitii pasi ai procesului Hyousou. Este recomandata pentru scroll-urile facute de mana pentru a permite panzei sau hartiei sa atarne karibariban pentru un an. Aceasta are scopul de a permite uniunii sa fie folosita la diferite sa-i spunem evenimente pe timpul celor 4 anotimpuri si sa evoce: caldura verii, uscaciunea caderii in toamna, racoarea din iarna si umezeala din primavara.
Obiceiul caligrafiei japoneze este de a nu tine lucrarile expuse pentru intreg anul, a face scroll-uri poate lua aproape doua luni pentru ansamblare de la inceput la sfarsit.

Atentia pentru detalii, finetea si supletea picturii(sumi-e), era completata de finetea lucrarii asamblului kakejiku, finalizat cu "Jikusaki"(varfurile baghetei de jos, parti care se vad cand se ruleaza kakejiku) si "Fu-chin" ( un opritor asa incat kakejiku sa nu se miste din cauza unora sau altora curenti de aer, care se infatiseaza privitorului sub forma unei minunate sculpturi miniaturale pictate, urmata de un ciucure de matase, agatata de Jikusaki).
In general, sumi-e-ul dintr-un kakejiku infatiseaza peisaje sau plante sau alte imagini simbolice pentru arta japoneza.
Caligrafia japoneza apare de obicei pe Tanzaku, o fasie lunga de hartie fixata pe un suport cu margini tari cu chenar auriu, folosit pentru a scrie haiku, tanka sau alte mesaje scurte, precum si pe shikishi, care este facut dintr-un material asemanator ca tankazu, dar este mai scurt de forma rectangulara.
Aceste tanzaku si shikishi se fixeaza si ele pe kakejiku .

Acest minunat asamblu kakejiku, numit generic scroll sau stampa in cultura euro-americana, insoteste plin de eleganta, si in deplina armonie, prezentarea de plante, inclusiv bonsai.

Intre timp, arta bonsai a inceput sa-si faca aparitia si in asamblurile acvaristice([img=http://img291.imageshack.us/img291/1376/bonsaiinacvaristicacn4.th.png]) si chiar in asamblurile terariilor/ vivariilor([img=http://img14.imageshack.us/img14/8351/vivariual4.th.png])....

_________________
Presedinte al Asociatiei RO-BONSAI

Cu multa placere Lucian.
Dupa cum ai inceput pledoaria despre Bonsai este imposibil sa nu fii tentat sa afli cat mai multe despre ei si de ce nu sa incerci sa obtii asa ceva.

_________________
www.flori-si-plante.ro

multumesc de vorba buna si va asigur ca placerea este de partea mea!
Acum ca tot stim un pic despre bonsai, cate ceva, iata cum arata o prezentare a bonsailor in stilul traditional

Dupa cum puteti vedea, acolo se gasesc si alte obiecte, dar mai ales si niste plante etalon, care nu fac decat sa sublinieze gratia si dimensiunile pomisorului.

_________________
Presedinte al Asociatiei RO-BONSAI

Este foarte frumos si , desi minimalist, e o intreaga stiinta aici.

_________________
www.cutiacumargele.weblog.ro

si acum in general(spun in general, caci fiecare specie din care se face un bonsai, are particularitatile ei de ingrijire...), cam cum se ingrijesc bonsai-i:


Cu toate ca plantarea si cresterea unui bonsai este intimidanta mai ales pt incepatori, sunt multe solutii care se pot adopta pt a fi sigur ca proiectul tau de a creste bonsai merge perfect. Aceste solutii tin tehnici de baza si avansate cuprinse in hobyy-ul horticultural cerut de multe forme.
Bonsai-i au fost considerati la inceput ca o piesa de arta in Japonia. Sunt luati in considerare si evaluate ca o forma de arta cunoscuti pentru a crea un pom sau o planta , trebuie sa fi pregatit la indemanare si creativitate. Trebuie intai sa stii cum sa pastrezi stilul de bonsai in miniatura pastrand varsta si puterea in present. Intr-adevar, spre deosebire de alte forme de arta, bonsai-i cer mult timp si efort. Este nevoie sa ai intelegere si rabdare pt ca multi nu cresc asa cum te astepti tu sa creasca. Trebuie sa fi sigur ca creezi un bonsai care nu este numai o forma de arta dar si sanatos.
Dupa cum am spus mai devreme, sunt un numar de tehnici folositoare pentru incepatorii si expertii in bonsai care trebuie luate in considerare pentru a obtine o planta in miniaturea, care creste frumos si artistic. Daca esti incepator, aceste tehnici te vor ajuta sa devii un expert.
POZITIONAREA SAU ASEZAREA
Deci ai achizitionat un bonsai la care visai de mult. Acum, incepi sa te gandesti unde sa-l asezi. Aceasta implica sa cunoscti unde in casa ta bonsaiului tau ii va merge bine, in interior sau in exterior.
Bonsaii de interior cresc si sunt comercializati peste tot in Asia si in restul lumii, in prezent. Ii poti gasi in parcul sau in pepiniera din apropierea ta sau oriunde on-line. Unii comercianti nu iau in considerare ca plantele de interior, indiferent de specie si stil au nevoie de lumina. Asa ca sunt tinuti pentru multe ore in interior, bonsaii trebuie sa vada soarele.
Cand te gandesti la pozitionare sau amplasare, fi sigur ca atunci cand achizitionezi un bosai de oriunde, sti exact unde trebuie sa-l asezi. In general, este bine pt pomii in miniatura sau plante sa fie asezati afara unde sunt expusi luminii soarelui. Conform unor experti, bonsaiul prospera sanatos daca este expus in lumina soarelui 5-6 ore pe zi. Este important deoarece bonsaii isi iau hrana si din soare. Lipsa lui va dristruge planta, permitandu-le sa dezvolte probleme de slabiciune a frunzisului.
Este important sa realizezi ca toate speciile de bonsai prefera sa stea afara in special pe durata lunilor calduroase. Sunt cateva plante care pot fi tinute in interior zile intregi sau luni. Cu aceasta variatie, nimic nu este mai bun decat sa sti ca mica ta minune are nevoie de lumina soarelui.
Informatii aditionale: in cazul in care tii bonsaiul langa un perete, asigura-te ca il intorci cel putin de doua ori pe luna. Are aceasta nevoie pt a pastra bonsaiul in forma. Mai mult de atat, exista o regula de care trebuie sa tina sema orice incepator, sa nu aseze bonsaiul direct langa un perete de ciment daca zona este expusa direct luminii soarelui mai mult de o ora. Daca ai lasat bonsaiul in acel loc, asteapta-te ca radacinile sa se rupa sau chiar sa moara.
Daca locuiesti intr-o zona din apropierea unei mari, tine bonsaiul ferit de briza marii deoarece aerul sarat il poate ucide. Deasemenea protejeaza-l de inghet pe timpul inernii.
UDAREA
Asezarea bonsaiului tau a fost gasita. Urmatoarea regula importanta pe care trebuie sa o iei in considerare pt a tine bonsaiul sanatos si frumos este udarea.
Ca si celelalte lucruri vii de pe pamant, bonsaii au nevoie de o cantitate adecvata de apa pt a supravietui.Oricum, la acesti pomi mici difera termenii in functie de specie, este important pentru orice incepator sa stie exact necesarul de apa specific speciei achizitionate. Din fericire expertul de la pepiniera, gradin, magazin va pot ajuta sa identificati aceasta nevoie(sau ar trebui sa stie aceste lucruri).
Sunt doua probleme associate cu udarea. Prima este udarea pamantului, cealalta este udarea prin pulverizare a plantei. Amdoua aceste conditii pot ucide planta. Deci pt a le evita, primul lucru este ca trebuie sa-ti notezi momentul cand ai aflat cerinta udarii plantei tale, altfel zis cat de des trebuie udata. Retine ca sunt unele specii de bonsai care au nevoie de mai multa apa in lunile de vara decat in lunile de iarna. Sunt de asemenea unele specii care iubesc sa fie lasate sa se usuce putin intre udari. Daca aceasta uscare este necesara, ei nu trebuie lasati sa se deshidrateze pentru mult timp. Poti determina exact daca planta ta are nevoie de apa sau nu apasand pamantul chiar langa trunchi. Daca crezi ca solul este moale, spongois(ca un burette) sau calm (linistit), atunci clar poate sa stea ore intregi fara apa. Daca se intampla pe invers, atunci ia un bazin cu apa si aplica doar exact cantitatea de apa de care are nevoie.
Cheia de a cunoaste exact cantitatea de apa de care are nevoie bonsaiul tau reprezinta nimic altceva decat sa devii familiar cu cerintele de apa specifice lui. Poti determina asta pe tot procesul de crestere al bonsaiului.
Unele tipuri: cand uzi pretiosul pom mic, incearca sa eviti folosirea unui furtun de casa, deoarece acesta poate spala solul din vas sau container. Incearca sa asezi bonsaiul tau intr-un tub de apa care sa tina apa destul de adanc cat sa acopere solul. Aceasta este metoda aplicabila bonsailor care sunt lasati sa se usuce ore intregi. Doar lasa vasul sa se inmoase intr-un astfel de tub pana apar bule. Inmuierea pentru 2-3 minute este suficienta pentru un astfel de tratament cu apa.
Pasi simpli pentru udarea adecvata a bonsaiului tau
Deoarece vasul bonsaiului este mic si putin adanc, sistemul de radacini al pomului este limitat, deci udarea corecta a pomului bonsai poate fi dificila. Frecventa de udare a bonsaiului depinde de specia de pom.
Unele specii au nevoie sa fie udate aproape constant, pe cand altele pot sta fara apa o perioada mai lunga de timp.
Udarea prea des a bonsaiului va inmuia solul si poate avea ca rezultat putrezirea radacinii si infectarea cu fungi. Pe de alta parte, poti monitoriza pomul in fiecare zi pentru a preveni ca el sa devina complet lipsit de apa, ceea ce se poate intampla usor daca pomul este expus la lumina soarelui, vant sau caldura.
Cand incepe primavara, pomii bonsai pot fi initiati sa creasca cu o cantitate adecvata de apa. Udarea bonsailor cu economie de la inceputul cresterii lui, va necesita mai putina apa pe timpul verii. Astfel, udarea bonsailor in exces cand incepe sa creasca va necesita pastrarea frecventei de udare pe toata durata anului.
Deoarece pomul a crescut deprins (obisnuit) cu admisie de apa, este necesar sa schimbi acum programul de udare deodata (brusc). In decizia de cat de des uzi bonsaiul, va trebui sa iei in considerare faptul ca udarea multa sau frecventa mare va duce la largirea inutila a frunzelor.
Sunt multi factori ce trebuie luati in considerare cand te hotarasti cat de des bonsaiul tau are nevoie sa fie udat. Cheia udarii adecvate a bonsaiului consta in rutina. Doar pentru ca ziua este noroasa sau cu vant nu inseamna ca nu este la fel de uscata ca o zi insorita sau calduroasa, deci trebuie sa verifici bonsaiul cu regularitate.
Calea ideala pentru a face asta este sa uzi bonsaiul la prima ora in fiecare dimineata si apoi, dupa-amiaza, verifica bonsaiul sa vezi daca are nevoie de apa. Pastreaza aceasta rutina chiar si in zilele ploioase deoarece uneori ploaia nu patrunde prin frunzis. Ca regula generala, udarea bonsaiului trebuie facuta chiar atunci cand pomul este aproape fara apa sau incepe sa ramana fara apa.
Este ideal sa colectezi apa de ploaie si sa o folosesti cand uzi bonsaiul, dar sa folosesti apa de la robinet este deasemenea in regula. Retine ca solul trebuie sa fie umed si apa sa fie drenata prin tot vasul si sa scoata sarea si alte depozite ce se depun.
Pe cand udarea bonsaiului poate fi facuta oricand pe durata zilei, evitati pulverizarea apei pe frunzis cand este soare pentru a preveni arderea lor. Iarna, pomii bonsai vor avea nevoie bineinteles de mai putina apa.
Fii sigur ca pastrezi bonsaiul intr-o locatie care este adapostita si racoroasa, dar nu rece. Pomul poste sta fara apa chiar daca e iarna, dar nu uita rutina zilnica de verificare. Udarea bonsaiului dimineata cu ceva vreme inainte de rasaritul soarelui, este oricum necesara.
Bonsai – udarea si hranirea de baza: nutrienti
Pomii sunt uimitori ei insisi. Ei au nevoie de elemente din mediul inconjurator fara a fi mutate ca animalele. Dar si asta poate fi limitat, cat timp ei gasesc ceea ce au nevoie in apropiere.
In cazul celor mai multi pomi, elementele cleioase din sol si care intra in contact cu radacinile, bonsaii cat timp sunt ingraditi (limitati) intr-un vas au nevoie de suplimente aditionate artificial. Din fericire, suplimentarea adecvata si in cantitate corecta este una din cerintele simple asociate cu ingrijirea bonsailor.
Hrana bonsailor
“Hrana” bonsailor poate fi usor obtinuta din gradina sau pepiniera locala, sau online. Cel mai comun tip contine NPK, nitrogen (N), fosfati (P) si potasiu (K). Cea mai raspindita este cea cu potasiu si material facut din aschii de lemn sau plante. Bonsaii au nevoie de un numar de alte nutriente, incluzand fier (Fe) si vitamine (in special vitamina B).
Intr-o ciupitura, sa pui bere care este un substituent de vitamina B-complex, atat timp cat contine ceva vitamine B insa slab alcoolizata, altfel sa vatami pomul. Fi sigur ca folosesti bere slaba si dilueaz-o cel putin la jumatate, cu jumatate apa inainte de folosire.
Pulverizand frunzele pe toata durata de vreme calda indeajuns sa se deschida, bonsaii isi pierd prin evaporare in aerul cald compozitia de vitamine, cauzand uscarea frunzelor si terminarea pomului. Multi bonsai sunt omorati de incorecta udare, mai mult decat din alte motive.
O buna metoda de a aplica nutrientii este sa folosesti pilule disponibile in comert.
Pune-le in sol in dreapta si stanga trunchiului si uda-l in fiecare zi. Apa si procesul natural vor importa nutrientii in sol.
De cat de multi nutrienti ai nevoie depinde de un numar de factori, inclusiv varsta, marimea si specia pomului, cat timp pomul a crescut de la ulmtima mutare, cat de buna este drenarea solului, cat de dezvoltat este sistemul de radacini si altele.
Cateva experimentari sunt necesare, dar urmarind indicatiile de pe pachetul lui este un bun inceput. Urmareste arderea(parlirea) frunzelorsi caderea florilor, care reprezinta un semn.
Suplimentul de nutrienti poate fi aplicat pe toata durata sezonului de crestere, dar unii ajuta si pe durata toamnei (septembrie-octombrie). NPK 0-10-10 este folositor in aceasta perioada.
Hranirea la fiecare 2-4 saptamani este cea mai buna, dar nu hraniti pomul imediat dupa mutare. Asteapta 3 sau 4 saptamani. Hranirea este buna pentru un sol umed, dar pentru tipul-pilula poate fi o parte din regimul de udare.
CURATAREA
O alta tehnica necesara ce trebuie practicata este curatarea care este simpla taiere a ramurilor si trunchiurilor care cresc in exces in lungime si salbatice. Aceasta este al treilea aspect important pentru cresterea bonsaiului pentru a-l pastra intr-o forma buna. Da, curatarea este procesul de echilibrare a pastrarii in miniatura a pomului. Un bonsai care este lasat necuratat va creste inalt, apoi va forma un pom larg care este depasit de conceptual de bonsai.
Deci daca vrei sa pastrezi planta ta in forma de bonsai, trebuie sa faci curatiri sau taieri in exact perioada de an care trebuie. Faci asta prin taierea ramurilor noi pentru a-l aduce la forma sau marimea initiala/originala. Poti sa faci curatirea perfecta daca stii exact locul de crestere. Si, probabil ce este mai interesant de stiut despre aceasta metoda nu este sa pastrezi planta ta in miniatura ci deasemenea sa-I pastrezi si frunzele mici.
Daca dupa curatire, vezi ca planta ta seamana cu un caine pleostit, nu intra in panica. Concentreaza-te la ceea ce trebuie sa faci. Aminteste-ti ca greselile intotdeauna se rezolva, dar in ciuda acestui lucru, pomul tau va contiuna sa creasca chiar mai bine decat te astepti.
SCHIMBAREA PAMANTULUI/MUTAREA
Dupa curatare, procedeul ce trebuie sa-l inveti este cum sa transferi bonsaiul tau dintr-un vas in altul cu folosirea unui sol mai bun calitativ. Acesta tehnica bonsai este un pic mai grea, in special pt amatori, dar odata inceputa bine, totul va merge usor.
Cel mai important lucru de retinut despre mutare este ca toate stilurile de bonsai trebuie mutate cel putin la doi ani pentru a creste mai frumos si mai sanatos. Oricum, cand il muti, fi sigur ca solul pe care il folosesti pentru noul vas este de calitate mai buna decat cel original. Nu lua pamant din gradina ta, mai degraba ia unul special de unde se vinde asa ceva. Aceasta tehnica va functiona daca procedezi asa.
In cazul mutarii, curatarea radacinii este tipica. Adesea este necesara pentru a preveni planta sa devina “pot-bound”. Aceasta procedura va incuraja sa apara noi radacini, sa creasca, apoi sa faca bonsaiul tau mai capabil sa absoarba compozitia.
LEGAREA
Legarea este tehnica de baza sau procesul necesar pentru a controla forma pomului tau. Aceasta este bine sa fie facuta toamna sau primavara cand doar un numar mic din frunzis este prezent. In aceasta perioada nu este prea stufos permitandu-va sa mutati trunchiul sau ramurile de aici acolo.
Sunt cativa pasi siguri ce implica in procedura legarii. Prima mutare este sa infasurati trunchiului pomului vostru. Odata infasurat, leaga fiecare ramura a bonsaiului indoind-o. Cand s-au indoit in pozitia dorita, ramurile pomului tau vor creste conform acestui unghi. Pentru a obtine cele mai bune efecte, poti deasemenea sa folosesti cateva legaturi ale ramurilor. Oricum, aceasta este aplicabila daca intentia ta este sa permiti pomului sa atarne/cada si sa para batran. Aceasta va aduce un efect dramatic asupra piesei tale.
Retine ca procesul de legare nu dureaza doar cateva zile. Legarea trebuie lasata pe intreaga durata a sezonului de crestere. Si indata ce este posibil pentru planta sa creasca in lungime si marime, este important sa pastrezi planta in viata fara a elibera firele. Un bonsai cu ramurile si trunchiul lasate sa creasca necontrolat va avea tendinta sa se ataseze de fire, facand ca indepartarea acestor legaturi sa devina un pic traumatica pt bonsai, lasand urme inestetice. Cand vine momentul sa indepartezi legaturile, ele nu trebuie indepartate ci taiate in bucati mici. Acesta va preveni frunzisul de daune.
Un alt lucru important despre legare este ca atunci cand se aplica bonsaiului tau, firele trebuie sa fie de aceeasi marime ca si ramura. La ramurile de marime mai larga trebuie folosite fire cu dimensiune mai larga. In legatura cu asta, poti folosi doua fire mai subtiri daca nu vrei sa folosesti unul mai gros. Cand faci legarea, nu permite ca firele sa se incruciseze. Poti evita asta incepand de jos in sus in functie de tipul de planta.
Cand faci legarea trebuie sa ai mare grija sa nu tai sau rupi ramurile. Aceasta este important mai ales cand ramurile sunt mai fragile decat trunchiul. Si, cand faci asta vezi sa sti exact ceea ce faci. Adica, tu sti ce stil de bonsai vrei sa dezvolti.
Sunt multe tehnici care implica cum sa ai grija de bonsaiul tau. Aceste alte alternative pot include fertilizarea adecvata, inspectia contra insectelor si multe altele. Fiecare din acesti factori are propriile cerinte si recomandari in functie de bonsaiul pe care aspiri sa-l ai. Daca toate aceste tehnici sunt facute bine, nu este o minune ca poti crea un bonsai care sa poata fi numit o piesa deosebita.
Deci, ai invatat totul despre cele mai multe dintre tehnicile de baza ce implica sa te ocupi de plante.
Cele mai comune conceptii gesite sunt:
1. bonsaiul este mic natural si asa va ramane – gresit, neingrijit si neinitiat tinde sa creasca ca un pom larg asa cum ii gasim in natura; deci pastreaza-l in marime miniaturala, curatandu-l si taindu-l cand vine timpul
2. curatarea radacinilor pastreaza bonsaiul mic – gresit; odata ce racinile sunt curatate, planta va creste mai larg decat in mod obisnuit; este necear sa pastrezi pomul viguros si sanatos
3. bonsai-i nu sunt o specie de pomi – asta cred multi oameni; adevarul este ca bonsaiul poat fi format sau creat din aproape toate speciile de pomi. Singurul factor real este sa pastrezi exemplarul mic;
4. bonsai sunt doar pentru interior – dupa cum am explicat, bonsai pot fi de interior sau de exterior. In timp ce unii trebuie tinuti in interior zile sau chiar saptamani, altii au nevoie de calitatea si cantitatea luminii solare. Suficienta expunere la soare va permite plantei sa creasca sanatoasa ca orice altceva pe pamant.
Retine toate astea in mintea ta, asa ca atunci cand cineva te inreaba despre asta, sa ai ceva de spus.
Ramurile
Ramurile creeaza si sustin exteriorul sau silueta bonsaiului. Ramificatia ramurilor si ramuricile fine reprezinta semnatura unui bonsai deosebit. Acest bonsai deosebit cu ramificatia lui remarcabila realizeaza complet o pregatire adecvata si o inflorire dupa o lunga perioada de timp.
Ramificatia corespunzatoare este foarte importanta in obtinerea unui specimen dragut. Tipic, un bonsai este proiectat in ramuri stil stanga-dreapta-inapoi aproape la fel ca o scara spirala care se subtiaza treptat catre varf. Aceasta perfecta spirala este foarte greu de obtinut si este rar gasita la un bonsai. In cele mai multe cazuri sunteti fortati sa lucrati cu ce este disponibil.
Plasarea ramurilor este intotdeauna criticata la un design al pomului, dar unele iregularitati pot fi nesocotite, in special acelea aflate intre 1/3 – 1/2 a pomului. Doar in prima 1/3 a pomului este foarte vizibila si foarte importanta pana poti vedea unde ele rasar din trunchi. In prima treime, locatia ramurii si unghiul sunt foarte importante. Imaginea pomilor din natura. Ramurile descendente spun varsta, maturitatea si puterea pomului in fata mediului inconjurator. Ramurile drepte si orizontale arata ca un pom care este de varsta mijlocie si inca evolueaza, in timp ce ramurile descendente tinere si immature arata un pom tanar sau printre cei mai buni pomi pin-forma.
Prin manipularea acestor cateva prime ramuri, poti sa arati nu doar varsta ci si sa le muti unde ele(ramurile) pot deasemenea sa ascunda o asezare improprie pe trunchi. Locatia poate cere ca ramura sa vina mai aproape sau in unghi mai jos intr-o arie care sa arate aceste ramuri mature. Am vazut multi bonsai la care primele sau primarele (de jos) ramuri nu ies la iveala pana la o buna prima treime in sus catre pom, dar deoarece ele sunt descendente, ele deschid o arie mai jos.
Ramurile principale:
Lungimea ramurilor primare in relatie cu trunchiul este foarte importanta, ele trebuie sa fie in echilibru. Unghiurile abrupte ale ramurilor, in susul trunchiului trebuie sa fie inceputul. Mai multe orizontale, de jos trebuie inceput. Grosimea ramurii este de aemenea importanta. O ramura la varf trebuie sa iasa la iveala din trunchi la aprox. 1/3din marimea trunchiului. Cu alte cuvinte, daca aveti un trunchi de 3cm(la punctul de iesire al ramurii) atunci ramura trebuie sa fie la 1cm. Aceasta trebuie sa tina tot ansamblul pomului; si, pe masura ce marimea trunchiului descreste, la fel va fi si marimea ramurii. Exemplu: la punctul unde trunchiul are doar 1cm, ramura va fi de 1/3. Forma ramurii trebuie deasemenea sa mimetizeze forma trunchiului. Un bonsai stil drept, ramurile trebuie sa fie drepte. La un trunchi cu curbe, ramurile trebuie de asemena sa fie curbe si sa fie mai deplasate.
La ramurile 1,2 si 3 spatiul dintre ele trebuie de asemenea sa arate maturitatea sau aspectul pomului. Intr-o lume perfecta, spatiul dintre ramuri trebuie sa fie egal de 1+1/2 din suprafata trunchiului pentru fiecare loc de unde ele (ramurile) apar. Aceasta da un aspect matur precum si permite cantitatea de soare sa penetreze aria. Pe masura ce urcati spre susul pomului, incercati sa pastrati aceasta regula.
Ramurile secundare:
Sunt ramurile care ies din ramurile primare – unii numesc acestea ramuri jumatate. Dupa cum tie ti-a progresat pomul, problema e despre care ramuri secundare ies sau trebuie sa iasa. Aceste ramuri au nevoie sa iasa dupa un model alternativ sau in zig-zag. Ramurile secundare sunt aranjate la fel ca ramurile primare. In partea de jos a pomului, spatiile vor fi largi si mai apropiate de trunchi; pe masura ce se urca in sus pe pom, ele vor deveni mai apropiate si mai dese. O regula buna a foiletarii este pentru ramurile secundare sa iasa la intervale de 3 ori din grosimea ramurii din care cresc. Exemplu: o ½ din grosime va avea prima parte a ramurii din 1 ½ din trunchi. Pe masura ce ramura se subtiaza, ramurile secundare devin mai apropiate.
Bineinteles, inainte sunt regulile, dar trebuie sa le luam in considerare ca principiul calauzitor. Nici un pom nu va fi perfect cu ramuri in exact aceeasi locatie. Simpla folosire a acestora este pt a ajuta la echilibrul pomului. O conceptie gresita sau eroare de tactica este sa schimbi diametrul unei ramuri prin alungirea ei si sa creasca salbatic. Asta va merge la obtinerea unui rang si poate fi singura ta optiune dar te rog retine ca iti va lua cativa ani. Eu in general prefer sa mut toate ramurile in josul treimii si nu va duce la etalon al regulii, apoi folosesc ce ramane. De multe ori este bine sa ai o ramura ce emana dintr-o gresita locatie apoi sa ai o ramura de 1/3 din marime si niciodata mai mare. In top, cei mai multi pomi cresc prolific. Muta toate acele ramuri si permite pomului sa le intoarca.
Spalarea radacinii
Aceasta este o tehnica indicata sa o folosesti pentru doua motive principale: Toate radacinile batrane si solul original pot fi mutate fara a aduce daune radacinii si poti vedea intregul sistem al radacinii si sa faci ceva taieturi initiale.
Unii pomi ii poti selecta ca bonsai tinta care pot creste in pamant intr-o situatie de pepiniera. Acesti pomi vor avea un sol “real” de jur imprejurul sistemului radacinii. Daca solul nu este un complet schimbat la prima mutare, va impiedica scurgerea si va cauza putrezirea radacinii candva in viitor. Scurgerea poate fi subtire langa marginea containerului unde solul bonsaiului va fi folosit in transplantare dar unde solul vechi nu a fost mutat langa trunchi, radacinile vor incepe sa moara in timp.
Cea mai buna metoda sa speli radacinile este cu jet de apa. Tine trunchiul pomului si aplica presiunea necesara de apa sa dai jos solul de pe radacini. Eu, in general, am inceput din varful radacinii dizolvand solul incepand dinspre trunchi si mergand incet catre varf. Apoi, am intors pomul invers si am spalat solul de la baza spre partea masiva a radacinii. Dupa ce este gata, pomul poate fi mutat cu sol mixt granular, si particulele de sol ce se vor cerne usor in intrega zona a radacinii. Aceasta va da intregului sistem de radacini un amestec egal de sol, apa si oxigen pentru a preveni putrezirea radacinii si pentru a promova cresterea sanatoasa a radacinii. Radacinile vor creste prolific in apropierea trunchiului si nu doar in perimetrul masei radacinii. Schimbarea intregului solul o data, poate fi facuta cu pomii cu frunze cazatoare; pentru cei cu frunza tot impul verde este o alta poveste.
Solul vechi din jurul radacinii pomilor cu frunza tot timplu verde poate fi mutat in doi pasi: jumatate din sol trebuie spalat/indepartat odata cu prima transplantare si cealalta trebuie spalata/indepartata la a doua mutare in doi ani. Sunt doua motive pentru aceasta: toti pomii cu frunza verde nu sunt cu radacina dezgolita si spalarea totala a radacinii dintr-odata indeparteaza prea mult “mycorrhiza” (fungusii prietenosi). Ceea ce fac eu in general este sa indepartez solul greu din jurul trunchiului si sa schimb o parte din sol din mijloc si perimetrul sectiunii din zona radacinii cu o stropitoare lasand ceva din solul vechi. Apoi, pun solul pt bonsai si cern particulele in zona radacinii cat de mult posibil.
O alta buna oportunitate pentru o spalare a radacinii este sa o speli dupa ce pomul a fost mutat cativa ani. In cele mai multe cazuri, sistemul de radacini al pomului este dens solidar si asfixiat langa trunchi la oricare sol de bonsai folosit si cele mai multe soluri din apropierea masei radacinii erau descompuse si scurgerea era incetinita. Poti usor sa scoti pomul afara din vas si sa pregatesti un suvoi de apa pe radacina si sa schimbi o parte din solul bonsaiului. Un nou pachet de aer se deschide, un sol proaspat poate fi introdus si radacinile vor inflori in zona si vor permite aparitia unor noi radacini in cativa ani. In aceste cazuri, in jur de 75% din radacinile pomilor cu frunza tot timpul verde pot fi spalati fara ranirea pomului deoarece ei au crescut intr-un vas de cultura un numar de ani. In prezent, schimbarea solului vechi cu betisorul poate cauza mai multe daune decat cu apa deoarece betisorul actioneaza … mai dur.
Cand sezonul de schimbare a pamantului se apropie trebuie sa fi pregatit sa incerci aceasta tehnica si sa-ti imbunatatesti sanatatea pomului tau si sa creezi o zona fericita in mediul inconjurator unde traiesc radacinile pomului.
Reducerea dimensiunii frunzelor

Defolierea este operatiunea prin care se tinde la micsorarea frunzelor pomisorului-bonsai si presupune inlaturarea totala sau partiala a frunzelor unui bonsai. Acest lucru se face de obicei in timpul sezonului de crestere. In general, aceasta tehnica se poate executa la majoritatea speciilor cu frunze cazatoare.
Taierea efectiva a frunzelor, este o operatie extrem de simpla. Aceasta operatiune trebuie efectuata dupa ce frunzele aparute in primavara s-au maturizat deja.

Cum defoliem? Regula de baza este ca frunza sa fie inlaturata fara codita, acesta ramanand pe ramura. De ce? Intrucat foarte multi pomisori au la baza coditei frunzei, inspre trunchi, un mugure de crestere a unei viitoare ramuri. Dupa ce acest mugure incepe sa se dezvolte, codita ramasa in cele din urma cade de la sine. In cazul speciilor la care frunzele nu au codita sau aceasta este foarte mica, taierea se va face cu mare grija pentru a nu distruge mugurii. La speciile la care petiolul este foarte lung, acesta poate fi taiat la jumatate.

Deci, daca urmarim reducerea dimensiunii frunzelor, vom proceda la o defoliere a plantei, fie totala recomandata plantelor foarte sanatoase, fie pe etape, adica partiala pentru plantele mai firave. De asemenea, defolierea partiala mai are ca scop ingrosarea unei ramuri, in sensul ca ramura ce dorim sa ia in grosime ramane nedesfrunzita, urmand ca aceasta defoliere partiala sa se repete pe pacusrul a mai multi ani.
Indicat este ca dupa o defoliere sa urmeze eliminarea mugurului terminal al fiecarei ramuri, astfel energia necesara noii infrunziri fiind dispersata catre mugurii ve vor urma sa apara si nu catre varful ramurii cum se intampla in mod firesc, astfel stimuland si aparitia ramificatiei fine sau secundare.
Dupa aparitia noilor ramuri infrunzite, ar trebui sa se recurga la ciupirea noilor ramurele ce apar, atunci cand se remarca o crestere nefireasca si o marire nefireasca a distantei internodale. Toti acei noi lastari care ies din coroana ori la care distanta dintre noduri tinde sa creasca, vor fi ciupiti insa deasupra celei de-a doua ori a treia sau maxim a patra frunze.
Se va recurge si la inlaturarea acelor frunze care, dintr-un motiv sau altul, au crescut prea mari sau sunt afectate de boli si daunatori.
Un bonsai cu cat are mai multe defolieri cu atat va avea frunzele mai mici.
Dupa defoliere, este indicat ca bonsaiul sa fie asezt intr-un loc mai umbros si sa beneficieze de o cantitate mai mica de apa decat normal, pana la aparitia noilor frunze.

_________________
Presedinte al Asociatiei RO-BONSAI

Exceptional .
Multumim din suflet pentru aceste informatii .
Am si eu un mic bonsai si sper ca, cu ajutor acestor informatii, sa-l pot pune pe picioare.

_________________
Adoptă un "Ş" - scrie cu diacritice - fii mândru de limba română, şi nu de limba romana.

pai daca o sa vedem o poza a lui, ne putem da seama de ce-i trebuie, ce nu, ce specie este, cum ar mai trebui sau nu de tuns sau format etc.....
Pana atunci, pun eu niste imagini:
[img=http://img443.imageshack.us/img443/4100/100193200ig5.th.jpg] [img=http://img443.imageshack.us/img443/4476/1002275dd6.th.jpg] [img=http://img210.imageshack.us/img210/9215/noiembriefw7.th.jpg] [img=http://img210.imageshack.us/img210/3307/picture007bq0.th.jpg] [img=http://img443.imageshack.us/img443/5193/picture0071ar8.th.jpg] [img=http://img210.imageshack.us/img210/9720/picture010ih5.th.jpg] [img=http://img9.imageshack.us/img9/4011/picture018nk0.th.jpg] [img=http://img201.imageshack.us/img201/663/s002hl0.th.jpg] [img=http://img213.imageshack.us/img213/1953/s004ip1.th.jpg] [img=http://img523.imageshack.us/img523/1414/s005vf8.th.jpg]
[IMG=http://img98.imageshack.us/img98/4724/picture045wk0.jpg][/IMG] [IMG=http://img98.imageshack.us/img98/picture045wk0.jpg/1/w1198.png][/IMG] [IMG=http://img125.imageshack.us/img125/2126/s006qp2.png][/IMG]
[img=http://img338.imageshack.us/img338/4143/s024aa8.th.jpg]

_________________
Presedinte al Asociatiei RO-BONSAI

Asa arata acuma Frunzele sunt galbene, uscate, dar nu cad



Si asa arata cand l-am primit :



Mai am sanse sa-l salvez ?
Multumesc anticipat pentru sfaturi.

_________________
Adoptă un "Ş" - scrie cu diacritice - fii mândru de limba română, şi nu de limba romana.

ce este acolo este o sageretie. Pe scurt, fisa plantei se prezinta cam asa:
SAGERETIA

Informatii generale: Bonsai de interior. Familia Rhamneelor. Numele vine de la agricultorul francez Sageret, dupa care a fost denumita de chinezi. Provine din Asia centrala., din regiunile calde ale Americii de Nord. Frunzele sunt subtiri, ovale, usor serate iar scoarta este fina si se exfoliaza

Inmultirea prin seminte: Daca doriti sa va apara fructe, va trebuie doi bonsai si cu ajutorul unei flori, il veti poleniza manual pe celalalt. Florile apar foarte rar.
prin marcotaj aerian: la mijlocul primaverii. Folositi un amestec drenant.
prin butasi: in primavara, plantati intr-un amestec de 1/3 turba si 2/3 nisip dupa ce i-ati dat cu hormoni de inradacinare. Plasati-i la lumina si caldura.

Lumina: Preferabil in lumina directa. Poate creste si in lumina indirecta, insa exista riscul ingalbenirii frunzelor. Vara poate fi tinuta afara, insa trebuie evitata lumina directa.

Temperaturi: intre 15-25C.

Curenti de aer: Evitati locurile unde bate vantul incontinuu, nu-I suporta

Udarea: Necesita multa apa, asteptati sa se usuce suprafata solului inainte de a-l uda. Se recomanda sa-i puneti o tavita cu apa si cu pietris sub el (astfel incat ghiveciul sa nu atinga apa) pentru a-i oferi o umiditate ridicata. Evitati cu orice pret uscarea acesteia, frunzele se vor usca si vor cadea, sansele de a-l recupera fiind foarte mici.

Fertilizarea: O data la doua saptamani cu un ingrasamant echilibrat, pentru a promova inflorirea, folositi unul bogat in potasiu (K).

Tunderea: Tot timpul. Dupa ce noile ramuri verzi au facut 6-7 frunzulite, tundeti-le lasand doar 2. Tunderea ramurilor groase se face la sfarsitul lui februarie. Daca doriti sa infloreasca, nu o tundeti deoarece veti elimina si mugurii florali. Legarea: Legarea este foarte dificila din cauza ramurilor subtiri si dese, singura metoda viabila este tourniquet. Daca exista ramuri groase, se pot lega normal. Aveti grija deoarece au tendinta sa se crape.

Schimbarea pamantului: Se recomanda un sol foarte drenant de 33% turba, 33% pietris si 33% tuf vulcanic.

Boli si daunatori: Paianjeni rosii, paduchi,afide, chloroza.


Acum la tine, ar trebui sa pui planta intr-o tavita mai adanca, umpli tavita cu apa si urmaresti ca pamantul sa fie permanent umed. Ar trebui intr-o luna-doua sa iasa muguri noi si verzi. Nu curata decat frunzele uscate (taind de la jumatatea coditei frunzei, ca la baza coditei frunzei sunt mugurii si daca o sa cureti frunzele cu tot cu codite, o sa cureti si mugurii ce ar putea sa-si revina, precum si varfurile ramurilor care esti sigura ca sunt usacate: le indoi si care troznesc, sunt moarte. Pe alea le tai frumos ....
Mai e un aspect: solul. Daca ai primit-o, nu stiu daca i s-a schimbat pamantul. Majoritatea bonsailor mor din cauza solului. Eu folosesc 1/2 turba si 1/2 nisip. Sunt rezultate foarte bune la ale mele. Ai putea sa schimbi solul, spaland radacinile plantei si taind varfurile radacinilor (cam 1/3 maxim)...
Mai trebuie tinuta undeva cu multa lumina, la un 20 grade Celsius constant si o data pe saptamana uzi si planta cu pulverizatorul, fara curent de aer, fara schimbari de temperatura pana isi revine...
Sa nu folosesti nici un stimulator (ingrasamant etc.) pana nu se pune pe picioare bine, caci o omori sigur, daca pana acum n-a murit...
Sa-si revina si sa-ti traiasca !

_________________
Presedinte al Asociatiei RO-BONSAI

Multumesc din suflet pentru sfaturi.

Problema se pune ca, cam toate frunzele sunt uscate . Nu stiu daca am vreo 2 - 3 care par ceva mai verzi . Asta ar presupune sa tai cam toate frunzulitele. Cum sa le tai ? Cu o forfecuta mica sa tai usor din codita frunzulitelor ? Deci trebuie sa mai ramana ceva din codita ca sa nu iau si mugureii. Sper ca are muguri.

Am incercat sa rup usor varfurile de la ramurele dar nu troznesc, deci inca sunt in viata.

Pamantul intr-adevar este exact acelasi de cand am primit-o. Si mi-a fost adusa din magazin. Cadou de ziua mea. Dupa ce o tund o sa-i schimb si pamantul. Am si turba si nisip.

Sa vad unde o sa gasesc o tavita

Bonsarelu' sta pe pervaz la geam, deci are lumina destula. Si sub pervaz este caloriferul, care este cald, deci are si caldura. Am vedere spre nord, deci nici vara nu are soarele puternic.

De cand am primit-o am pulverizat-o cu apa pe frunze cel putin o data pe saptamana. Deci am procedat bine.

Ingrasamant i-am pus cam o data pe luna. Am ingrasamant special pentru Bonsai. (multumesc Abra Mack - colega aici pe forum). Deci n-o sa-i mai pun pana vad ca isi revine.

Am plecat la tuns cu el. Acuma il tund. Si maine o sa-i schimb pamantul. Cu cat mai repede cu atat mai sigur.

Inca o data multumesc

_________________
Adoptă un "Ş" - scrie cu diacritice - fii mândru de limba română, şi nu de limba romana.

Udatul pe planta are scopul de a stimula mugurii latenti. Udatul solului are scopul de a hrani planta....
Despre tuns, daca iti e mai usor, taie de la baza frunzei, cu o forfecuta ca acelea de manechiura, forfecuta cu varf lung.. E perfecta.
Acum, ce voiam sa spun, este ca daca este pe pervaz iar tavita pe care sta nu depaseste cu macar 10cm, marginile vasului pe partea unde este caloriferul, curentul de aer cald produs de calorifer, care curent urca, s-ar putea sa duca la uscarea pomisorului pe acea parte.
Cat despre ingrasamantul de bonsai, recunosc fara a vrea sa creez vreo discutie in contradictoriu cu cineva, insa eu nu am folosit niciodata ingrasamant la pomisorii mei. Singurul ingrasamant a fost turba neagra 1/2+cenusa de lemn1/2, amestecata si presarata deasupra pamantului din vas in strat uniform de 0,5 cm sau mai mult, in functie de marimea vasului si a plantei, asta de 2 ori pe an...

_________________
Presedinte al Asociatiei RO-BONSAI

Un lucru foarte bun, sa incercam sa crestem plantele pe cat posibil fara a le stimula cu ingrasaminte.
Si eu fac acest lucru cu plantele mele asigurandu-le hrana necesara, printr-un pamant de calitate conform cu necesitatile fiecareia.

_________________
www.flori-si-plante.ro

Caloriferul nu este sub bonsai. Este cam la 1 m de bonsai, dar tot sub pervaz. Pervazul are 2,5 m lungime. Bonsaiul este in partea stanga, iar caloriferul in partea dreapta. Nu este direct in bataia curentilor calzi de la calorifer.

L-am "frezat" cu forfecuta de manechiura ... exact cum ai spus. Insa nu toate frunzele am reusit sa le tai de la baza. Unere s-au rupt singure . Mi-a luat o ora sa-l termin de tuns.

I-am gasit si tavita. Provizorie. Are cam 5 cm. E jumatate din inaltimea ghiveciului. Sa-i pun mereu apa in tavita ?

Cat despre ingrasamant ... nu stiu daca am unde sa gasesc turba neagra sau cenusa de lemn Dar pana sa ma gandesc la ingrasamant, astept sa-si revina.

_________________
Adoptă un "Ş" - scrie cu diacritice - fii mândru de limba română, şi nu de limba romana.

De udat eu l-as uda prin scufundare sau inecare: pui intr-un vas mai mare apa cat sa incapa pomisorul cu tot cu ghiveci. Il ineci cam 20 minute, il pui la scurs si apoi pe tavita. Ideal ar fi ca tavita aia sa aiba apa permanent in ea. De inecat ii ineci cand se usuca pamantul la suprafata. Treaba asta o faci de 1-2 ori si apoi udare normala a solului ca la orice planta(insa la bonsai se face mai sanatos, pana se scurge apa prin gaura vasului) si pulverizat ori de cate ori ai timp( si de 2-3 ori pe zi, nu-i deranjeaza daca nu-i vara...)
Acum de turba neagra, nu-i o problema ca gasesti in orice florarie, de cenusa de lemn, daca arzi 1-2 bucati de lemn mai sanatoase, se va face de cativa pumni de cenusa...

_________________
Presedinte al Asociatiei RO-BONSAI

Scufundarea asta sa fie in apa rece, sau putin mai calduta ? Pot sa-l bag cu totul intr-un lighean plin cu apa ?

Sa inteleg ca acuma il pot pulveriza si mai des, sa-l stimulez, sa-l fortez sa iasa mugureii. Iar la vara ceva mai rar .

Multumesc mult cu informatii. Sper sa reusesc sa-l pun pe picioare. Anul trecut am ingrijit un bonsai al unui coleg de la servici care era aproape mort si avea si paianjeni si si-a revenit spectaculos de bine. Drept multumire acel coleg mi-a cumparat un bonsai. Sper sa reusesc acelasi lucru si cu bonasarelu' meu.

O sa revin putin mai tarziu cu niste poze de la un alt bonsai, care il am la servici. Daca ai putin timp sa-mi spui ce soi este si cum se ingrijeste.

Multumesc aniticipat.


P.S. In liceu am avut un coleg pe care il chema Rusu Radu (fara Lucian)

_________________
Adoptă un "Ş" - scrie cu diacritice - fii mândru de limba română, şi nu de limba romana.