Nici nu stiu cu ce sa incep... Hai sa v-o spun pe cea mai comica, desi mie nu prea-mi arde de ris cind ma gindesc... Ei, bine, stiti si voi ca pisicile sint foooarte prolifice. La 3-4 luni intarca puisorii si intra iar in calduri. Iar noi am fost foarte atenti ca in acea perioada delicata Rocky sa nu stea in aceeasi camera singur cu Sheeba. Sheeba avea obiceiul (v-am zis ca ne-am mutat? Ajung si acolo...) deci, avea obiceiul la garsoniera sa stea sus de tot, linga tavan, in dulapul din hol. Dar mai statea si in bucatarie, tot sus pe dulap. Dialog intre mine si G. "Sheeba e in bucatarie?" "Nu stiu, ai vazut-o tu?" "Era pe dulap, uite cum face Rocky la usa la bucatarie, iar vrea s-o deranjeze, il dau pe hol!" Si-l iau frumusel in brate pe dolofanul amorez si inchid usa in urma coditei lui negre. Puii, evident ca se tot invirteau si alergau care pe unde nu te asteptai. Asta era cindva in luna iulie...
Dupa nici 10 de minute de la actiunea descrisa mai sus, G. da sa iasa pe hol. De unde, CE-MI VAD OCHII?!?!
Se strecoara cu o mutrita nevinovata doamna Sheeba, cu miorlauitul clasic de iubire felina si frecindu-si nevoie-mare obrajorii de toate colturile mobilei!!! Domnul Rocky, cu acelasi miorlauit care la el este atit de dulce si amuzant, caci are o tonalitate mai inalta si melodioasa, o urmeaza cu codita in sus si plin de dragoste in priviri si in sufletel! MiiiOOOrrrrLAAAAU!!!
Ne uitam si eu si G. unul la altul fara cuvinte. Cu ochii mei o vazusem pe Sheeba pe dulapul din bucatarie. Cind si cum a trecut in hol, n-am idee. De ce nu am castrat motanul imediat ce-a venit prima serie de pui? De mila! Nu rideti, dar saracul a fost operat de mititel. Cind l-a gasit G. intr-o gradina mai mult mort decit viu, avea fracturi la mandibula si la un femur si diverse alte suferinte de care l-am vindecat in vreo 3 luni cu totul, insa a ramas cu o teribila groaza de cabinetul veterinar. Ultima data cind l-am dus la control si pt. vaccin a facut pipi pe masa de frica. Si mie si lui G. ni se rupea inima sa stim ca-l ducem la o operatie cind nu era chiar nevoie DACA AM FI FOST EXTREM DE ATENTI!!
Insa iata cum empatia plus neatentia in combinatie cu dragostea si natura felina si citeva minute in 2 pe hol in intuneric
... aduc o noua serie de puisori!!! Sheeba se rotunjeste iar pe zi ce trece, miriie de zor cind unul din pui mai cauta sa suga, are toanele de graviduta pe care le-a mai avut, refuza o anumita mincare azi si alta miine, a trecut si de perioada de greturi, oooooof!
Vin gogosile de toamna!
Ei, dar rideti cu pofta, ca doar asta e... It's amore!
Acum sa v-o spun si pe aia cu "ne-am mutat". Pe scurt, o doamna foarte draguta pe care o cunoastem mai de mult ne-a intrebat daca stim pe cineva care vrea sa se mute la 2 camere, caci ii plecau chiriasii. Noi, care de 5 ani statem in garsoniera aia din Titan vara-cuptor de stateau Sheeba si Rocky topiti lesinati pe gresie prin hol si baie, iarna-congelator de ni se lipeau pisicile de picioare pe sub plapuma, si care noi nu cautam anume sa ne mutam, caci la un apt. renovat nu te primeste nimeni cu 2 pisici, oricit de cuminti (iar ale noastre, deh, nu-s nici prea-prea, nici foarte-foarte) darmite si cu puii lor...
am intrebat timizi... "Dar daca prietenii care se muta au pisici?" Iar doamna a dat raspunsul magic: "Nu ma deranjeaza, mie imi plac animalutele!" URAAAA! Striga glasuri de pisici dar si Alice si G. in cor! Caci noul apt. cu 2 camere este la parter, intr-o zona mult mai linistita, si am in fata blocului o gradinita care abia asteapta sa fie amenajata de subsemnata.
Ca sa vedeti ce inseamna Providenta. Noi am decis - inainte sa avem confirmarea seriei 2 de pui - sa pastram acesti 4 puisori, caci inevitabil ne-am atasat de ei, desi nu aveam idee cum ne vom descurca cu ei in garsoniera. Asa ca oferta cu acest apartament a venit ca o minune! Planul este acum sa-i invatam in timp pe motanei si motanele sa iasa in gradina, sa-i sterilizam neaparat pe TOTI pe rind, si sa-i primim in casa mai mult iarna si doar pt. mincarica. Le voi amenaja casute frumoase sub balcon si o groapa cu nisip ceva mai ferita, intr-un colt, pe care planuiesc s-o maschez cu niste arbusti
si familia de 6 pisici-ingerasi va trai fericita pina la adinci batrineti...
Dar ce facem cu seria 2?
Deocamdata ii asteptam sa vina si vom vedea, toate la timpul lor. Pentru ei voi posta din timp anunturi spre adoptie, ca sa nu ne mai atasam iremediabil. Acum inteleg de ce, desi se intarca la 3-4 luni, majoritatea pisoilor dati spre adoptie i-am vazut "la oferta" de la 2 luni. Ca-s mici, pufosi si dragalasi si inca nu iti intra asa de tare la suflet, pentru ca atunci nu torc "la om", ci numai "la mami" cind servesc masa.
Sa nu credeti c-am luat-o razna si n-am altceva mai bun de facut decit sa cresc pisici. Nu, nu! Mi-am invatat lectia cu virf si indesat. Acum, primii pui sint marisori, i-am indragit deja prea tare si eu si G. si sa zicem ca facem fata la 6 pisici
sterilizate cu conditia sa le invat in gradina cu timpul, si voi tine cont de asta in amenajarile pe care le planuiesc. Deocamdata inca despachetam cutii cu bagaje, aranjam prin casa, inventariem micile reparatii care sint necesare...Sint sigura ca va bucurati pentru noi, mai ales ca am si un balcon foarte generos (si larg si lung
) am soare numai cit e nevoie iar in casa este racoare, si e rindul meu, fara sa vreau, sa stirnesc mici invidii prin faptul ca am pe mina o gradina adevarata de amenajat aproape de la zero. Si-i voi spune - cum altfel? -
GRADINA CU PISICI!
P.S. Colac peste pupaza,
draga mea surioara si-a schimbat aparatul foto cu un DSLR ceva mai smecher iar pe cel vechi, care este inca foarte bun, mi l-a cadorisit de Sf. Maria! Nici nu stiu cit de cuminte am fost, sa merit atitea bucurii, insa promit sa fiu
ca o
ca sa am
si sa le
dar si pe
si citi vor mai veni in citeva saptamini... Gata, eu si restul familionului felino-uman (deh, ele sint specia dominanta acum in casa) va multumim pentru atentie!