Motanul meu Tzitzi, l-ati vazut la topicul "PRIETENII CARE NU NE TRADEAZA", are 6 luni jumatate, este de rasa romaneasca, de culoare gri tigrat si un jucaus si un mare nebunatic.
Mi-am dorit un animal in casa de cand eram copil. Insa parintii mei, in special mama, nu mi-au dat voie. Din diverse motive. Ba ca nu sunt animale curate, ba ca nu e igienic, ba ca ma pot imbolnavi de la ele, ba ca lasa prea mult par prin casa, ba ca fac mizerie, sau deranj, sau ca sparg lucruri si obiecte prin casa, ba ca o sa isi faca nevoile pe unde apuca si ca miros urat ... etc, etc.
Am fost trista mereu si mi-am dorit mereu un catelush sau un pisoi. Ca sa-mi aline aceasta dorinta, totusi mi-au dat voie sa am acvariu. Si am avut acasa acvariu cu pestisori frumosi timp de 5 ani. Din clasa a 8-a , pana in clasa a 12-a. Dupa care, am venit la facultate in Timisoara, si, din cauza ca parintii mei nu se ocupau corespunzator de acvariu, a trebuit sa-l dau la niste prieteni.
Acum ca am terminat facultatea si am casuta mea, primul lucru care mi-a venit in cap a fost evident sa-mi iau un animalut in casa. Dar cum stau la servici destul de mult, mai am treaba si dupa ce ies la servici, ca trebuie sa merg prin oras, cainele nu ar fi fost potrivit. De aceea mi-am luat un motanel.
Tzitzi e marea mea dragoste. E frumos, jucaus, nebun cateodata. Mai face si prostii, mai zgarie, musca, dar totul o face din joaca. Cat e ziua de lunga se joaca. Cu orice gaseste in cale. Niciodata nu am avut probleme cu el cu facutul nevoilor la nisip. Din prima zi a mers singur la nisip. E foarte curat, toata ziua se limge si se spala. Pisicile sunt cele mai curate animale. Pentru a evita excesul de par il piaptan in fiecare zi.
Ma bucur nespus ca nu imi darama florile, nu le mananca (ar fi chiar toxice pentru el). A fost bine ca l-am adus in casa cand aveam deja majoritatea florilor, si de la inceput l-am invatat ca nu are voie pe pervaz la flori. Cu toate astea mai urca langa ele, doar pentru a se uite pe geam, pentru a urmari oamenii pe strada, alte animalutze pe jos sau pasarele in zbor sau prin copaci. E tare amuzant sa-l vad cum le pandeste, le vaneaza.
Mi-e drag de el ca de ochii mei din cap si nu mi-as putea imagina viata fara el. Ba chiar ma bate gandul, ca de la anul sa-i aduc un prieten in casa. Un alt pisoi. Ramane de ales daca va fii pisicuta sau tot motanel. Cred ca voi aduce o pisicuta, dar doar dupa ce il voi castra pe Tzitzi. Ador pisicile de rasa Albastru de Rusia, si cunosc si o doamna ca creste asemenea frumuseti, deci, cred ca anul viitor imi voi aduce o pisuca albastrica acasa. Mai trebuie sa-l conving pe logodnicul meu.
La final de povestire, va pun o mica poza cu frumosul meu motan.